Daniel SANDRU Primele alegeri europarlamentare cu miza serioasa pentru Romania (cele din noiembrie 2007 pot fi considerate "de antrenament", fie si din perspectiva faptului ca abia cele din acest an au adus europarlamentarilor alesi pe 7 iunie cate un mandat intreg) s-au pierdut deja in vrajba toamnei ce va sa vie. Aceea data de prezidentiale si de dihotomia sociala tot mai incinsa de la o vreme incoace, dintre sustinatorii fara rest ai presedintelui in functie si cei care, tot fara rest, se situeaza impotriva sa. S-au pierdut temele europene - campania electorala nefiind decat un prim sprint al prezidentialelor - dupa cum s-a pierdut, post factum, un bun prilej de a angaja niste dispute ideologice veritabile. Acest din urma aspect mi se pare important de luat in seama, in conditiile in care spatiul Uniunii Europene ofera, poate mai pregnant decat oricand, posibilitatea de a repune in discutie clivajul stanga-dreapta. Mai e sustenabila teza politologica din anii '50, potrivit careia s-ar fi produs "sfarsitul ideologiei"? Sau aceea a finalului de mileniu, in conformitate cu care vom asista, in politica occidentala, la optiunea pentru o "a treia cale", situata "dincolo de dreapta si stanga"? Configurarea grupurilor politice din Parlamentul European dupa alegerile din 7 iunie a constituit, in partea responsabila a Uniunii Europene, dezbateri care au repus in discutie astfel de intrebari. Romania prefera a se situa, in continuare, intr-o staza de "neclarificare ideologic-doctrinara", din moment ce partidele noastre nu au un fundament pe acest aliniament. Si exceptiile de la aceasta regula tind sa devina, in context, rizibile. Daca avem in atentie, spre exemplu, cartea lansata recent de doi teoreticieni ai numitei "drepte romanesti" (unul dintre acestia fiind si politician de notorietate) - este vorba despre "Reconstructia dreptei", lucrare apartinand lui Valeriu S