Astăzi prăznuim Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare numită în popor şi Drăgaica sau Sânzâienele. Despre virtuţile marelui proroc, dar mai ales despre cea a smereniei, vorbeşte părintele Bogdan Dedu, preot la Biserica Schitul Măgureanu din Bucureşti. Înţelesurile sărbătorii populare le dezleagă etnologul Doina Işfănoni.

24 IUNIE sărbătoarea anuală a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul

Părintele Bogdan Dedu: "Naşterea Sfântului Ioan a fost prilej de bucurie pentru părinţii săi şi pentru rude, dovedind, ca şi în cazul Sarrei sau al Anei, mama prorocului Samuel, că Dumnezeu lucrează adesea mai presus de logica omenească, biruind legile firii, mama lui dându-i naştere la bătrâneţe. Părinţii lui, Zaharia şi Elisabeta, au murit la scurt timp după naşterea lui Ioan. De la o vârstă fragedă, Sfântul Ioan şi-a făcut drept locuinţă a sa pustia. Aici a trăit într-o peşteră mai bine de 20 de ani. Îmbrăcat într-o haină săracă de păr de cămilă şi desculţ, se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. Băutura lui era apa de izvor, iar patul pământul gol. O asceză severă, însă fiind închinată lui Dumnezeu şi căutând prezenţa Lui, asprimea vieţii se umplea de bucuria prezenţei harului dumnezeiesc".

ÎI MUSTRA PE CONTEMPORANI

În jurul vârstei de 30 de ani, Ioan a fost chemat de Domnul din pustie spre a-şi împlini misiunea sa de profet şi botezător al lui Iisus. Şi-a început predica despre pocăinţă în jurul Iordanului. "Câtă forţă trebuie să fi avut cuvântul său dacă a venit la el mulţime de oameni din Ierusalim, din toată Iudeea şi din împrejurimile Iordanului! Aceasta cu atât mai mult cu cât Ioan nu îi menaja pe cei care se aflau în păcat, ci îi mustra, îndemnându-i să îşi înnoiască viaţa. La cuvântul său, cei care îl ascultau ajungeau să-şi mărturisească păcatele, pentru ca apoi să se boteze, ca semn că renunţă la viaţa de până atunc