Cartierul New Cross, din capitala britanică, este faimos pentru Universitatea Goldsmiths, dar şi pentru “crime line”, punctul cel mai fierbinte al infracţionalităţii.Cartierul e împărţit între studenţi la arte şi criminali, plus Regina, care locuieşte în apropiere, la un sfert de oră distanţă, lângă parcul Greenwich. În fiecare week-end, în New Cross se lasă cu party-uri şi sânge. La sfârşitul fiecărei săptămâni, englezii se îmbată, se droghează şi se taie sau îşi sparg capetele. Au ambulanţe speciale pentru beţivi şi în fiecare dimineaţă zona e invadată de poliţişti cu pixuri şi carneţele. Dacă eşti alb, te opresc mai rar şi ţi se pun mai puţine întrebări.
Populaţia cartierului e însă majoritar formată din imigranţi, în special caraibieni. 90% din schizofrenicii paranoizi londonezi sunt caraibieni, emigranţi pe care statutul social, clima dificilă pentru cei care au crescut la tropice, alcoolul şi drogurile îi alienează. Vorbesc singuri pe stradă, îşi bat femeile şi fac vitrinele zob cu gloanţe. Butoanele bancomatelor sunt tot timpul pătate cu sânge închegat.
În iunie 2008, un apartament închiriat de doi studenţi francezi – amândoi aveau 23 de ani - a fost spart şi golit. Din fericire, cei doi nu erau în acea zi acasă. Din nefericire, după o săptămână, spărgătorii s-au întors şi au dat peste ei, i-au legat, i-au torturat ca să le obţină codul PIN, i-au înjunghiat – pe unul de 47 de ori şi pe celălalt de 196 de ori – şi le-au dat foc.
Căminul studenţesc în care am locuit o lună era protejat cu porţi şi zeci de uşi care se deschideau cu cartele magnetice, camere video, gratii la ferestre, paznici şi poliţişti, şi cu toate acestea, dispăreau frecvent laptopuri din camere sau chiar canapele din curtea interioară, trecute peste ziduri, cumva, într-un mod imposibil de imaginat, de heroinomani şi vîndute apoi pe cîteva lire.
