La Banca Centrala, acum, in vara lui 2009, camara e plina. Cele doua compartimente in care sunt adunate rezervele internationale, depozitele valutare si depozitele de aur - insemnate bogatii ale statului roman, administrate de BNR -, exprima o realitate ce merita sa fie analizata. Plecand de la cifrele cele mai recente.
La sfarsitul lunii mai, rezervele valutare la Banca Nationala a Romaniei au urcat pana la 29,2 miliarde de euro. Cum a fost adunata, de-a lungul anilor, aceasta rezerva? In primul rand, din cumparari ale bancii centrale de pe piata valutara. Apoi, din cedari de catre stat, inclusiv din privatizari. La care s-au adaugat veniturile obtinute din administrarea rezervei internationale. Plus alte intrari nete: rezerve minime obligatorii in valuta constituite de bancile comerciale, comisioane bancare, cotizatii. Minus platile facute de Banca Nationala: rate si dobanzi scadente la datoria publica externa, directa si garantata de Ministerul Finantelor; rascumparari de titluri de stat in valuta emise de Ministerul Finantelor Publice pe piata interna.
Rezerva de aur a beneficiat si ea, an de an, de evolutia favorabila a preturilor internationale. Banca Nationala, care este unicul platitor de datorie publica in valuta (debite angajate de statul roman) si de datorie garantata public, are deplina capacitate de a face absolut toate platile la timp, fara nicio clipa de intarziere. Cum a fost si in anii trecuti, cum a fost mai cu seama in 1999, cand in cercurile financiare internationale aparuse certitudinea ca Romania va inceta platile, dar BNR a garantat si atunci ca va plati la timp si a platit la timp.
Ce insemnatate au aceste acumulari din camara BNR? Capitalurile interne, de care dispune statul roman, nu sunt tulburate de la rosturile lor cotidiene, Banca Nationala purtand singura povara platii datoriei publice externe. In acelasi timp, cu ca
