De la piese contemporane la Beethoven, cu Orchestra Naţională Radio.Pătrunzând din căldura de afară în plăcuta răcoare a Ateneului, eram convinsă că ultima seară a stagiunii 2008-2009 a Orchestrei Naţionale Radio va avea o atmosferă specială. Găzduiţi pentru a doua oară în această vară de emblematica sală a Ateneului Român prin bunăvoinţa conducerii Filarmonicii „George Enescu” – deoarece Sala Radio se află în renovare pentru prima oară de când a fost construită, acum mai bine de 50 de ani –,  muzicienii se confruntau cu o provocare repertorială.

Pentru a ajunge în final la arhicunoscuta „Simfonie a IX-a” de Beethoven, aveau să pornească de la o piesă contemporană, scrisă chiar de dirijorul din acea seară al Orchestrei Naţionale Radio, japonezul Michiyoshi Inoue, piesă intitulată, în traducere, „Memorii concrete”. Recunosc că mai degrabă aş fi tradus titlul prin expresia „amintiri concrete”.

Am avut cu toţii surpriza de a asculta o lucrare modernă, plină de citate, de amintiri ”sonore” din viaţa de muzician a lui Michiyoshi Inoue, trecând cu relaxare de la un gen la altul, debordând de culoare orchestrală.

Compozitor, dirijor şi actor

Personaj central al poveştii, Michiyoshi Inoue însuşi a evoluat ca un adevărat actor în faţa orchestrei, conducând ostilităţile cu personalitate şi pregnanţă, testând umorul spectatorilor (din păcate cu destul de puţin succes, dată fiind cunoscuta rigiditate a publicului nostru tradiţional de melomani), dar reuşind până la urmă să dezmorţească fizionomiile în mod hotărât prea sobre ale celor aflaţi în sală.

Deşi lumea venise în mod evident pentru a asculta cine ştie a câta oară „Simfonia a IX-a” de Beethoven (care este aşteptată şi anul viitor la Sala Radio în versiunea lui Horia Andreescu, el apropiindu-se astfel de desăvârşirea integralei Beethoven propuse), toţi