Ca de fiecare dată, într-o formaţiune politică mamut este dificil să-i mulţumeşti pe toţi. În consecinţă, bisericuţele au terenul propice pentru a se dezvolta şi, ce e mai rău, pentru a se manifesta.

Într-o democraţie reală, minoritatea trebuie să se supună majorităţii, însă orgoliile din PSD sunt greu de stăvilit. Iată de ce, această formaţiune politică n-are nicio şansă să acţioneze unitar, iar baronii locali să renunţe la manevrele prin care încearcă să-şi discrediteze colegii „antipatici". Mai trist este faptul că, pe lângă dorinţa de a-i „demasca" pe unii, social-democraţii dau dovadă şi de laşitate. Se filmează, se înregistrează pe ascuns şi dau totul, pe surse care, inevitabil, îşi păstrează anonimatul. Ori, dacă eşti vertical, dovedeşte-o. Spune-ţi nemulţumirile fie în interiorul partidului, în speranţa că opiniile îţi vor fi ascultate, analizate şi, poate, vor produce efectele dorite, fie declară-le pe faţă, presei.

Metoda „înfigerii cuţitului pe la spate" pare a fi tot mai frecvent utilizată în peisajul politic autohton şi, mai cu seamă, în PSD.

Lideri ale căror opinii deranjează devin ţinte sigure pentru cei ce vor, cu orice preţ, să-şi arate influenţa şi puterea. Ei nu iartă şi nici nu se dau în lături de la tactici menite să afecteze imaginea acelora care, la un moment dat, i-au deranjat. Într-un final, scopul este atins şi, pentru o perioadă, cei „incomozi" sunt traşi pe linie moartă. Însă, odată cu „pedepsirea" lor, partidul în ansamblu are de pierdut.

Tot fracţiunile din PSD sunt cele care au un rol nefast şi în funcţionarea coaliţiei de guvernare. În pofida afirmaţiilor unor lideri PSD, potrivit cărora membrii de partid au fost „sfătuiţi" să-şi tempereze reacţiile la adresa partenerilor de coaliţie, criticile şi „remarcile" acide nu încetează. Totodată, deşi la nivel declarativ partenerii de guvernare vor lăsa orgoliile deopar