Îi educă pe preşcolari de 40 de ani. Pentru a le face copilăria mai frumoasă, educatoarea a iniţiat un proiect prin care strânge jucării şi obiecte pentru copiii din Târgu Neamţ
Alexandrina Gancerenco a ştiut încă de mică ce urma să devină. „Părinţii mei nu m-au dat la grădiniţă. Eram în clasa a II-a şi vedeam printr-un gard de iasomie copii îmbrăcaţi în uniformă. Mi-am jurat atunci că o să mă fac educatoare”, îşi aminteşte Alexandrina. Cu toate că familia a vrut să urmeze şcoala de asistente, pasiunea a fost mai puternică şi, în 1969, Alexandrina termina liceul pedagogic din cadrul Şcolii Normale de la Botoşani. A refuzat repartiţia la Iaşi, deşi a avut medie foarte mare şi a ales oraşul Paşcani. Printr-un joc al destinului, peste doi ani ajungea cu soţul său tot în capitala Moldovei, unde a fost director la Grădiniţa „Sfântul Sava” timp de 27 de ani.
De la „Sfântul Sava” la copiii ţigani
La Piatra Neamţ a ajuns abia după ce unicul său fiu s-a decis să se căsătorească aici. „Iniţial nu am vrut să vin. M-am gândit că o să-mi fie greu într-un oraş mic”, povesteşte Alexandrina Gancerenco. Prima întâlnire cu grădiniţa din judeţul Neamţ i-a scos în faţă câţiva copii de ţigani. „Nu m-am speriat pentru că pe copil nu-l cataloghezi aşa uşor. Trebuie să-l apreciezi după evoluţia lui şi să-i găseşti fiecăruia calităţile”, consideră educatoarea. Deşi a stat numai şapte zile între micuţii de la Crăcăoani, a reuşit să îi înveţe să recite poezii întregi şi chiar să scrie în limba română. „Cel mai frumos buchet de flori l-am primit de la o mamă romă. Era mic, din flori de câmp, dar am simţit că mi-l dă din suflet”, îşi aminteşte cu emoţii Alexandrina.
„O jucărie, o bucurie!”
După Crăcăoani, Inspectoratul a trimis-o la Grădiniţa nr. 1 din Târgu Neamţ. „În prima zi, când a plecat colega de acolo, cei mici au întrebat cu ochii în lacrimi dacă plec şi eu.
