La 550 de ani de la atestarea documentară, Bucureştiul îşi caută încă identitatea. Oraşul în care se îmbină, mai mult sau mai puţin inspirat, influenţe occidentale şi orientale încearcă să ţină pasul cu timpurile, însă uită să se îngrijască de istoria sa.

Dacă ar exista, în acest moment, o hartă turistică a României, Bucureştiul nu şi-ar găsi prea uşor locul acolo. Şi asta deşi, în traseul lor spre cetăţile medievale din Transilvania, mănăstirile Moldovei şi câmpurile verzi din Maramureş, turiştii străini se "împiedică" de Capitală. În 2007, în Bucureşti au venit aproximativ un milion de turişti străini, însă peste 70% dintre aceştia au ajuns aici pentru afaceri.

Traian Bădulescu, purtătorul de cuvânt al Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism, crede că Bucureştiul este un oraş frumos pentru străini, deşi locuitorii lui au o altă părere, şi că ar trebui promovat prin evenimente şi campanii similare cu cele care se desfăşoară în alte oraşe europene.

Zilnic,trei milioane de oameni se înghesuiepe o infrastructură abia dezvoltată pentru populaţia oficială de 1,9 milioane de locuitori. Pentru mulţi dintre ei, compromisul funcţionează astfel: oraşul-gazdă le oferă posibilitatea de a munci şi câştiga bani, în schimbul unei stări continuue de stres şi disconfort.

Aglomeraţia şi lipsa spaţiilor de recreere nu mulţumesc locuitorii şi, cu siguranţă, nu atrag turiştii. "Omul care dărâmă locul" sau blestemul unei ţări Bucureştiul este singura capitală din Europa care a demolat pe vreme de pace un număr echivalent de clădiri pierdute de alte capitale pe vreme de război. Scenariul funcţionează şi în alte zone ale ţării. „Omul dărâmă locul” este o campanie iniţiată de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional în vederea schimbării percepţei publice asupra patrimoniului construit. Cei prezenţi la cea de-a doua întâlnire a worksho