Până la 30 iunie, Galeria Apollo din Bucureşti găzduieşte expoziţia artistului clujean Teodor Botiş.Cu un loc bine determinat în plastica românească, pictorul septuagenar dovedeşte, în selecţia de la Apollo, o incredibilă capacitate de evoluţie. Lucrările din ultima perioadă de creaţie, expuse acum la Bucureşti, se înscriu în acelaşi registru luministic şi cromatic cu care ne-a obişnuit artistul. Se remarcă însă un interes special pentru construirea imaginii din elemente geometrice, a căror punere în pagină se supune unui lirism care le converteşte intelectualitatea în simbol şi decorativ.
Somptuozitatea materiei
Naturi statice exuberante sunt construite din obiecte abia ghicite, întrupate din culoare, într-o falsă perspectivă, ce păstrează sugestia spaţiului devenit metaforă. Roşurile, învecinate cu albastruri, luminate de suprafeţele mari de alb se apropie sau se depărtează de privitor nu numai prin jocul alăturării petelor de culoare, dar şi prin ritmarea lor de liniile negre, menite să ofere spaţii de odihnă ochiului. Linia delimitează şi leagă în acelaşi timp, creează uneori o mişcare labirintică în care pata de culoare – fruct, floare, paletă sau orice altceva îşi poate imagina privitorul – devine loc precis, stabil al discursului pictural.
Peisaje imaginare
Dacă ţinem neapărat, putem desluşi în compoziţiile lui Teodor Botiş genuri picturale şi obiecte. O succesiune de elemente dispuse între linii paralele, realizate într-un joc de alb-negru, punctat de roşuri şi ocruri, peste care se ridică o formă semicirculară surmontată, la rândul ei, de o suprafaţă albastră luminată de alburi, devine peisaj. O altă construcţie, închizând în centru o inimă, poate fi copac sau floare. Suprafeţe negre, luminate de roşuri, de violeturi, galbenuri şi alb sugerează un peisaj în noapte...
De fapt, identificarea un
