SUA il au pe Obama, Europa are statul bunastarii. Pot ele oare colabora pentru a reduce spaimele oamenilor? se intreaba expertul francez in geopolitica si politica internationala, Dominique Moisi, in paginile cotidianului britanic The Guardian, citat de Agerpres.
In prezent, in timp ce in SUA exista mai multa speranta colectiva si mai multa teama la nivel individual, in Europa situatia sta invers. Motivul acestui contrast este simplu: SUA il au pe Obama, in timp ce Europa are statul bunastarii. Beneficiind de un nou presedinte, o intruchipare a reintoarcerii sperantei, care inspira si reasigura in acelasi timp, americanii au inceput sa spere ca punctul maxim al crizei economice se ala in spatele lor. Ceea ce la inceputul acestei primaveri nu era mai mult decat un "sambure de speranta" s-a transformat acum intr-o tendinta mai serioasa si mai pozitiva. Animati in mod colectiv de o combinatie de optimism natural si de nationalism profund, americanii si-au facut din sloganul de companie al presedintelui "da, putem!", propriul slogan.
Prin contrast, atunci cand situatiile personale ale multor americani sunt examinate prin ochii europenilor, individualismul extrem ce constituie o parte esentiala a optimismului american se transforma intr-un scandal social.
Intr-o societate americana care "traieste pentru a munci", unde locul de munca este o parte esentiala a identitatii unei persoane, pierderea locului de munca este cu mult mai grava decat intr-o cultura unde lumea "munceste pentru a trai" asa cum se intampla in Europa. Din acest motiv, perspectiva americana asupra pensionarii este extrem de revelatoare: americanii se tem de ea.
In Europa, noteaza Moisi, exista, in mod evident, mai putina speranta colectiva si mai putina teama individuala. Probabil pentru ca sunt mai batrane si mai cinice, societatile europene par a se complac
