De curand, unul dintre oamenii importanti pentru industria comunicarii din Romania vorbea despre o chestiune ciudata care insoteste multe dintre afacerile locale. Aneta Bogdan (Brandient) spunea ca doar la noi intalnesti companii fara brand, fara logo, fara imagine care insa deruleaza afaceri de zeci sau sute de milioane de euro.

Exemplul cel mai la indemana erau companiile care fac afaceri cu statul, precum cele din domeniul constructiilor de drumuri si poduri, care, in constiinta oamenilor, exista doar atunci cand presa le dezvaluie secretele murdare.

Cei care conduc asemenea afaceri n-au nevoie sa dezvolte imaginea firmelor pe care le patroneaza. Succesul lor depinde de relatii si de posibilitatea de-a unge bine rotitele aparent ruginite ale sistemului.

Oamenii de fotbal si competentele lor

In fotbalul romanesc, se intalneste o situatie un pic asemanatoare.

Nu lipsesc brandurile, dar existenta lor tine mai mult de istorie decat de oamenii care ar trebui sa le potenteze, sa le coafeze, sa le dea forta, sa le duca in zone care sa produca bani.

De altfel, din acest punct de vedere, echipele din Liga 1 aproape ca nu au facut progrese in ultimii 10 ani.

De exemplu, contractele de publicitate, care in fotbalul civilizat aduc o bucata zdravana din finantarea cluburilor, au fost la noi mai mult rezultatul disperarii unor comercianti de-a se promova dupa metode sigure, decat efectul strategiilor de marketing ale cluburilor.

Aproape ca niciodata nu a fost nevoie de minti luminate in organigrama cluburilor care sa vanda imaginea acestora, ci doar de oameni care sa aiba influenta pe la comisii, care sa cunoasca arbitri, care sa fie prieteni cu sefii FRF sau ai Ligii etc.

Mai mult, cu mici exceptii precum Badea, Copos sau Valvis, aproape nici un investitor in fotbal nu are o istorie in ceea