Ziarista de televiziune Cristina Liberis spune că experienţa din zonele de conflict a făcut-o să trăiască fiecare zi ca şi când ar fi ultima.Jurnalismul atrage anual sute de tineri care visează să devină vedete peste noapte. Statisticile arată însă că meseria de ziarist este una dintre cele mai riscante, mai ales în zonele de conflict. Cristina Liberis (41 de ani) este corespondent de război pentru Televiziunea Română şi lucrează în mass-media din 1993. Atunci a dat concurs pentru un post de reporter la Televiziunea „SOTI”. Lucrează ca jurnalist în zonele de conflict din 1998, când a transmis pentru prima dată dintr-o zonă de război.
Norocul ei a fost că, în timpul războiului din Kosovo, niciunul dintre colegii ei care voiau să plece în fosta Iugoslavie nu era disponibil. Aşa a plecat ea. „Am stat vreo două săptămâni în acea deplasare. Pentru că reacţia din partea telespectatorilor a fost bună, şefii mei au fost mulţumiţi. Totul a fost curat, obiectiv, fără impresii personale. Acurateţea şi obiectivitatea contează foarte mult în astfel de momente”, arată Cristina Liberis. Au urmat şi alte deplasări.
Telespectatorul, pe primul loc
Ziarista spune că a fi jurnalist de război nu înseamnă numai să îmbraci o vestă antiglonţ şi să te lauzi cu faptul că ai ajuns într-o zonă de conflict.
„Îţi trebuie foarte mult sânge rece, foarte mult altruism şi spirit de aventură, în sensul de a descoperi adevărul. Nu te poţi arunca cu capul înainte doar pentru farmecul momentului. Trebuie să te întrebi ce a înţeles telespectatorul sau cititorul din ceea ce tu ai transmis de acolo”. Ea mai spune că jurnalismul de război a schimbat-o foarte mult. A învăţat să trăiască fiecare zi ca şi când ar fi ultima.
„Publicul nu trebuie să vadă cât eşti de afectat“
Cristina Liberis a luat ultimul interviu dat de
