Avem politicienii pe care ii meritam. Aceasta vorba, imbratisata din ce in ce mai multi romani, se vrea a intelege si a explica comportamentul alesilor nostri.

Nu stiu cat adevar ascunde aceasta meditatie, dar stiu ca de multe ori prostia politicienilor intrece, din punct de vedere cantitativ si calitativ, doza noastra medie de prostie.

In primul rand se presupune ca media inteligentei politicienilor nostri, mai ales a celor care ne conduc, ar trebui sa fie peste media celor care sunt condusi. Desi acest lucru ar trebui sa fie adevarat, caci altfel nu ar mai exista nici un motiv pentru care ei s-ar afla in pozitia de a ne reprezenta si a ne conduce, experienta ne demonstreaza ca lucrurile nu stau deloc asa.

Putem invocam oricate exemple dorim. Cu oricare dintre ele ne putem sustine afirmatia. E greu insa sa incepem de undeva, din moment ce oferta scenei politice este atat de bogata.

Aparitia lui Marian Vanghelie este un rezervor inepuizabil de resurse.... de resursuri, cum ar spune Elena Basescu, de exemplu. De la conjugarea verbului a fi, trecand prin "almanahe", pana la goagal.com, Marian Vanghelie si-a impregnat traseul politic din plin cu "perle" care mai de care mai socante. Si amuzante.

La fel a reusit si Elena Basescu. Gigi Becali, Elena Udrea, Monica Iacob Ridzi, Theodor Paleologu, Cristian Adomnitei, Paul Pacuraru si lista poate continua aproape la nesfarsit. Pana la urma cine dintre ei nu a dat dovada de prostie crasa macar o data?

Pana si Boc sarea in sus si statea agatat pe varfurile de la pantofi doar ca sa iasa mai inalt in pozele de grup... "aviara gripa"...

Ceea ce ii diferentiaza sunt doar situatiile in care acestia si-au demonstrat prostia, incompententa, nepriceperea si lipsa unei minime experiente sociale.

Prostiile pe care acesti politicieni le-au facu