La început a fost doar o încăpere din carton presat, denumită pompos "Alimentara". Apoi piaţeta a început să prindă contur. Au apărut o cârciumă şi încă o clădire cu mărfuri industriale, îmbrăcăminte, încălţăminte, pahare, farfurii, detergenţi, toate de-a valma într-un spaţiu dreptunghiular de cel mult 50 mp.

Găseai orice, de la tablouri cu rame aurii la ace de siguranţă. Ba chiar, până pe la sfârşitul anilor '70 găseai şi prezervative, despre care vânzătoarea ne spunea că sunt baloane, aşa că noi, dracii, le foloseam ca atare: le umpleam cu apă şi le aruncam în capul beţivanilor de la "Măgarul tăvălit". Ei, bine, da, "Măgarul tăvălit", acesta e locul pe care îl descriu, loc în care eu şi alte câteva zeci de copii din zonă ne petreceam cea mai mare parte a timpului. Cum ieşeam de la ore, veneam ţintă la alimentara, "la Despina", după numele vânzătoarei, ne aruncam ghiozdanele să "ţină rândul la coadă, că nu se ştie niciodată ce poate să aducă" şi o porneam la joacă, în bolboroselile fără noimă ale băbuţelor şi moşnegilor veşnic prezenţi, întotdeauna primii, cu scăunelele lor roase de vreme, permanent deranjaţi de gălăgia noastră. Cum se ivea o maşină - nici măcar nu ne interesa ce aduce - o zbugheam pe străzi, ţipând cât ne ţineau plămânii: "a băgat marfă la Despina!". Iar de după porţi, unul câte unul, apăreau adulţii, care, ca într-un interminabil exod, o porneau încet-încet către "Măgarul tăvălit". Odată ce eram schimbaţi la coadă de părinţi sau de fraţii mai mari, ne luam ghiozdanele şi tot într-o săritură şi-o îmbrânceală o porneam spre case. Misiunea noastră se încheiase pe ziua aceea. Acesta era "Măgarul tăvălit", veşnic aglomerat, veşnic gălăgios, un loc plin de umbră şi de viaţă. O pieţişoară de vreo 2.500 mp, punctul central al zonei de nord din cartierul Chercea, înconjurată de sălcii plângătoare, în care "coabitam" ore bune pe zi, bătrâni, copi