A fost o duminică, zi de sărbătoare impusă din vremuri străvechi de religia creştină categoric majoritară în România. Cetăţenii-grăniceri aveau un motiv de bucurie în plus faţă de restul conaţionalilor: în calendarul sărbătorilor laice din 1989, duminică, 25 iunie, a contat drept ziua când se omagia breasla păzitorilor de hotare.
Pe arene, sportivi români şi din ţările frăţeşti se întreceau în diverse competiţii. Ziua de odihnă după o săptămână de lucru îi făcea, probabil, pe mulţi să se gândească anticipat la perioada vacanţei, adică la succesiunea de zile rezervate relaxării şi refacerii "puterii de muncă".
ZIUA GRĂNICERILOR
Sub genericul "Ziua grănicerilor Republicii Socialiste România", Scînteia a marcat momentul printr-un articol în pagina 5, intitulat "Permanent la datorie". Alte articole din care să reiasă ce a însemnat concret această zi a grănicerilor Scînteia n-a mai publicat. Cel mai probabil pentru că n-a avut despre ce altceva să scrie, pentru că, în afară de propagandă, "ziua grănicerilor" nu însemna, de fapt, nimic. Şi de astă dată, "nava-amiral a presei comuniste", după cum i s-a spus ziarului Scînteia, şi-a îndeplinit misiunea de a crea reprezentări sociale, şi mai puţin pe aceea de a informa.
FILE DE POVESTE
Din vorbele semnate de colonelul Gh. Văduva a ieşit un basm cu grănicerii în rolul de feţi-frumoşi. "Pe aici (la graniţa cu Iugoslavia, lasă să se înţeleagă articolul, fără să o spună explicit) au trecut atâtea generaţii de ostaşi-ofiţeri, care şi-au înflorit pe chip şi şi-au înnobilat în suflet cel mai frumos dintre sentimentele ostăşiei - acela de a fi santinelă în prag de ţară, acolo unde vântul serii şopteşte a dor şi a dragoste de acasă şi limba română, unde inimile bat întotdeauna fierbinte. Aici, la marginea ţării, grănicerii străjuiesc pământul strămoşesc, ei se află aici cu
