Înzestrare de la natură sau muncă până la epuizare? Cel mai probabil o combinaţie a acestor ingrediente. Geniul se obţine în peste 10.000 de ore de exerciţiu susţinut, spun cunoscătorii.Anual se discută despre aurul şi argintul medaliilor olimpicilor, despre aspiraţiile lor către centrele universitare ale lumii, dar şi despre geniul şi munca lor susţinută. Puţini ştiu că România a dat unul dintre cei mai buni performeri din toate timpurile la Olimpiada Internaţională de Matematică (OIM) - piteşteanul Ciprian Manolescu (născut în 1978 la Alexandria, în prezent profesor asociat la Universitatea statului California din Los Angeles), singurul elev român care a obţinut, între 1995 şi 1998, trei medalii de aur la această competiţie, toate trei cu scorul maxim, de 42 de puncte.
Chiar dacă performanţa lui Manolescu nu este şi recordul mondial în materie, acesta aparţinându-i americanului Reid Barton - patru medalii de aur la OIM la sfârşitul anilor ’90 (în cadrul lotului naţional al SUA, pregătit la acea dată de profesorul timişorean Titu Andreescu) şi două medalii de aur la Olimpiada Internaţională de Informatică -, cu siguranţă românul este un candidat serios la titlul neoficial de cel mai bun produs al şcolii noastre de matematicieni.
Însă cum se ajunge la asemenea performanţe? Ce face dintr-un elev adolescent un mic geniu - inteligenţa nativă, educaţia timpurie într-un anumit domeniu, anturajul unor prieteni sau colegi cu preocupări similare, pasiunea sau pur şi simplu munca susţinută?
Exerciţiu susţinut
Răspunsul pare previzibil: inteligenţa în sine nu e nici pe departe singurul factor - şi nici măcar cel determinant! În realitate, există numeroase exemple de persoane cu un IQ mult peste medie, performeri încă de timpuriu, care nu au reuşit în cele din urmă nimic în viaţă. Americanul Chris Langan, de exemplu, car