În plină campanie agricolă, prin­tre date statistice referitoare la recolta de grâu şi orz şi la întrecerile socialiste "febrile" între GAC-urile şi GAS-urile pa­triei, ziua grănicerilor români a trecut aproape neobservată în presa vremii. Cu ocazia evenimentului, oficiosul PCR, Scînteia, a publicat un singur material, ce-i drept "bine simţit", despre "datoria permanentă" a os­ta­şi­lor de la graniţele ţării.

În realitate, la 25 iunie în fiecare uni­tate şi subunitate de grăniceri s-au desfăşurat "activităţi politico-educative şi cultural-artistice". Cea mai am­plă, desigur, la Casa Centrală a Ar­ma­tei, unde au fost invitaţi, pe lângă ofiţeri activi şi bătrânii "armei", UTC-işti, pionieri, membri ai gărzilor pa­tri­otice. Ca de obicei, în asemenea situa­ţii s-a organizat o adunare festi­vă. La sfârşit, participanţii i-au trimis Comandantului Suprem Nicolae Cea­u­şescu o telegramă.

După potopul de epitete adresate "celui mai iubit fiu al poporului", grănicerii s-au angajat la "realizarea unei noi calităţi, superi­oa­re, în procesul instructiv-educativ, în­tă­rirea ordinii şi disciplinei, res­pec­ta­rea strictă a hotărârilor de partid, a re­gi­mului juridic de frontieră, a legilor ţării şi a regulamentelor noastre. Ofiţerii, maiştrii mi­li­tari, subofiţerii şi militarii în termen gră­niceri, îşi vor con­sacra toate eforturile pentru înde­pli­nirea cu înaltă răspundere patrioti­că şi vigilenţă revolu­ţi­o­na­ră a misiunii de bază în­cre­din­ţate de partid şi popor - paza şi apă­rarea fronti­e­rei de stat, întâm­pi­nând cu re­zul­tate foarte bune, în toate do­me­ni­i­le de ac­ti­vitate, cea de-a 45-a aniversare a victoriei re­voluţiei de eliberare socială şi naţi­o­na­lă, antifascistă şi antiimperialistă".

Tot de aproape jumătate de secol se schimbase şi structura comandamentului de grăniceri. După "marele răz­boi", soldaţii care