În plină campanie agricolă, printre date statistice referitoare la recolta de grâu şi orz şi la întrecerile socialiste "febrile" între GAC-urile şi GAS-urile patriei, ziua grănicerilor români a trecut aproape neobservată în presa vremii. Cu ocazia evenimentului, oficiosul PCR, Scînteia, a publicat un singur material, ce-i drept "bine simţit", despre "datoria permanentă" a ostaşilor de la graniţele ţării.
În realitate, la 25 iunie în fiecare unitate şi subunitate de grăniceri s-au desfăşurat "activităţi politico-educative şi cultural-artistice". Cea mai amplă, desigur, la Casa Centrală a Armatei, unde au fost invitaţi, pe lângă ofiţeri activi şi bătrânii "armei", UTC-işti, pionieri, membri ai gărzilor patriotice. Ca de obicei, în asemenea situaţii s-a organizat o adunare festivă. La sfârşit, participanţii i-au trimis Comandantului Suprem Nicolae Ceauşescu o telegramă.
După potopul de epitete adresate "celui mai iubit fiu al poporului", grănicerii s-au angajat la "realizarea unei noi calităţi, superioare, în procesul instructiv-educativ, întărirea ordinii şi disciplinei, respectarea strictă a hotărârilor de partid, a regimului juridic de frontieră, a legilor ţării şi a regulamentelor noastre. Ofiţerii, maiştrii militari, subofiţerii şi militarii în termen grăniceri, îşi vor consacra toate eforturile pentru îndeplinirea cu înaltă răspundere patriotică şi vigilenţă revoluţionară a misiunii de bază încredinţate de partid şi popor - paza şi apărarea frontierei de stat, întâmpinând cu rezultate foarte bune, în toate domeniile de activitate, cea de-a 45-a aniversare a victoriei revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă".
Tot de aproape jumătate de secol se schimbase şi structura comandamentului de grăniceri. După "marele război", soldaţii care