Spuneam în editorialul de săptămâna trecută că traiectoria descendentă a dobânzilor nu este sustenabilă, fapt evidenţiat de riscul de ţară "tranzacţionat" prin intermediul CDS-urilor (credit default swap). CDS-uri prin care băncile se asigură împotriva riscului de neplată şi al căror cost e încorporat în preţul creditului, ceea ce explică de ce nu se ieftinesc împrumuturile.

Şi mai atrăgeam atenţia că declaraţia preşedintelui Băsescu, potrivit căreia economia va intra în recesiune "după toate normele" în trimestrul al doilea, încurajează deciziile companiilor de a disponibiliza personal. Iar ameninţările la adresa băncilor, în loc să le convingă să reia creditarea, le determină să-şi ia măsuri asiguratorii şi faţă de riscul politic. Deja CDS-urile, ce nu mai permit BNR să scadă dobânda de politică monetară, indică un risc care l-a egalat pe cel corespunzător Ungariei.

Iată însă că şi Ziarul Financiar a ajuns, în urmă cu trei zile, la o concluzie similară. Publicaţia notează că agravarea perspectivelor de recesiune şi instabilitatea coaliţiei de guvernare, care nu este capabilă să susţină o strategie anticriză, au început să se reflecte într-o nouă creştere rapidă a costului riscului de ţară. Dar, din păcate, reprezentanţi ai unor bănci de top - intervievaţi de acelaşi cotidian - se fac că nu văd care e mersul CDS-urilor.

Ei declară că economia e "asfixiată" de nivelul ridicat al dobânzilor la credite, BNR nu-şi mai poate permite "luxul" să fie prudentă în relaxarea politicii monetare şi că ar trebui să opereze o scădere a dobânzii-cheie cu până la un punct procentual.

Haideţi să revedem reperele pe baza cărora îşi fundamentează BNR deciziile, pentru a demonstra că micşorarea dobânzii cu un procent ar reprezenta un act "piroman". Revista Săptămâna Financiară apreciază că BNR ia în calculul dobânzii de politică monetar