Omar Lara este unul dintre cei mai importanţi poeţi sud-americani. S-a născut în Chile. A trebuit să fugă din ţară, după lovitura militară a generalului Pinochet, stabilindu-se în România. În exilul românesc, după ce a urmat Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti, a început să traducă poezie, din limba română în spaniolă. În 30 de ani de activitate, a tradus peste 20 de volume de poezie. Săptămîna trecută, la Festivalul „Zile şi nopţi de literatură“ de la Neptun, Omar Lara a primit un premiu, din partea ICR, pentru „contribuţia deosebită la răspîndirea şi promovarea literaturii române prin intermediul traducerilor“. Un fost exilat din Chile, care traduce poezie românească, iată argumente pentru un interviu în Observator cultural. Cum s-a născut pasiunea pentru limba română, pentru poezia românească? Eu am venit aici în 1974, după lovitura de stat din Chile. În Chile am făcut 5 luni de închisoare, apoi am plecat în Peru. De ce v-au arestat? După ce Pinochet a pus mîna pe putere, am fost imediat arestat. Care era problema cu dvs.? N-a fost numai o represiune împotriva mea. Au fost mii, şi mii, şi mii: oameni arestaţi sau alţii care au rămas fără serviciu. Mulţi au murit în închisoare, mai ales studenţi. Eu nu eram un om politic, dar, sigur, eram de partea lui Salvador Allende, răsturnat de la putere de Pinochet, care mi se părea un om extraordinar de responsabil. Cum aţi ieşit din închisoare? Au intervenit mai mulţi intelectuali din lume. Eram arestaţi cam 10 intelectuali, scriitori, muzicieni, oameni de teatru. Şi s-a cerut o audienţă la Pinochet, care a ordonat eliberarea noastră, dar asta numai de ochii lumii. Pe urmă, iar ne-au căutat, doreau să ne aresteze din nou. Eu eram deja într-o ascunzătoare la Santiago. Apoi am plecat în Peru, ca azilant. Am fugit, pur şi simplu, fără documente. Ce vîrstă aveaţi atunci cînd aţi fugit în Peru?