Scriitor francez deja bine-cunoscut, cu o biografie interesantă şi atipică (a studiat antropologia, dreptul, psihologia, filozofia, sociologia şi istoria artei; a fost paznic de noapte şi supraveghetor la liceu), Martin Page s-a aflat săptămîna trecută în România. Joi seara, 18 iunie, autorul a fost prezent la Institutul Francez din Bucureşti pentru o lectură bilingvă din romanul O poveste de dragoste, poate, recent publicat la Editura Humanitas, iar vineri, 19 iunie, s-a aflat la Bookfest pentru lansarea aceluiaşi roman. Comment je suis devenu stupide/M-am hotărît să devin prost (deja bestseller, apărut în limba română – Humanitas, 2004), La libellule de ses huit ans/Libelula (Humanitas, 2005), On s’habitue aux fins du monde, Une parfaite journée parfaite au fost apreciate de critica literară, iar ultimul său roman, O poveste de dragoste, poate, a fost nominalizat anul trecut la Premiul „Renaudot“. Noul dumneavoastră roman, O poveste de dragoste, poate, care a apărut în 2008, la Éditions de l’Olivier, tocmai a fost publicat la editura Humanitas. Am putea spune că este o poveste de dragoste. Despre dragoste s-a scris mult, este chiar o temă bătucită. Şi totuşi, aşa cum scria Stendhal, este „la plus grande des affaires“, iar oamenii se întorc mereu către ea. Însă, a scrie despre dragoste pare destul de greu astăzi. Da. Îmi place foarte mult Stendhal. Într-adevăr, e greu, de aceea m-a interesat să găsesc un unghi de atac, o abordare oarecum originală: să vorbesc despre iubire, plecînd însă de la absenţa iubirii. Nu m-a interesat iubirea în care cineva iubeşte pe cineva pe care-l cunoaşte. N-am vrut o abordare clasică, am căutat una originală, deosebită, tocmai pentru a ajunge la ceva original. Nu ştiu dacă am reuşit, dar ăsta era proiectul. De fapt, este o poveste bizară, care la început pare o farsă, dar care devine treptat o poveste de iubire, o poveste de iub