La Craiova rulează un film prost. O comedie ieftină, batjocoritoare. Regizorul ni-l prezintă ca pe unul care o să ia Oscarul şi o să rupă box-office-ul anul acesta, dar spectatorii nu mai vor să-l vadă. Echipa de producţie este veche, eşuată, iar nimic din ceea ce se promite nu se ridică la nivelul aşteptărilor. Cu nume precum Mititelu, Stălinescu, Păsărin şi mult aşteptatul Mogoşanu nu ai cum să faci rating. Şi asta, întrucât cei care aşteaptă filmul au mai văzut povestea şi în anii anteriori. Sau, mai bine spus, au auzit-o, pentru că povestea nu a fost finalizată niciodată precum a fost scrisă în scenariul iniţial.
La Craiova domneşte haosul. Nimeni nu vrea
să-şi asocieze imaginea cu un Mititelu prea puţin dispus la sacrificii pentru Europa. Dacă dai „17 milioane de euro“ (cum se laudă), din care faptul că stadionul arată normal e singurul lucru bun, înseamnă că nu ai treabă cu fotbalul.
Jucătorii vor să plece, deoarece înţeleg că performanţa e ceva prea greu de atins în Bănie. Au dreptate, având în vedere că an de an prindem doar locurile de la mijlocul clasamentului.
Conducerea e aceeaşi, cu unele mici schimbări, dar pe care oricum le ştim. „Prietenii casei“ s-au reîntors, numai că, personal, sunt surprins cum de figuri celebre, precum Balaci sau Geolgău, aleg să joace iarăşi în aceeaşi peliculă expirată, ba chiar să accepte un rol secundar şi modest.
Când performanţele presupun şi investiţii, la Craiova ne orientăm către altceva. Mai aducem doi-trei jucători gratis, vindem câţiva influenţi sau ne „certăm“ cu ei ca să avem scuză să-i vindem, luăm trei copii mai piloşi, rude cu cine trebuie, de la Primăvara şi păstrăm acelaşi lot. Că doar nu e sinucigaş Mititelu să bage bani ca să iasă în pierdere. Am scris şi în alte articole despre cum la Craiova nu s-a dorit niciodată performanţa. Nu vă aşteptaţi să o căpătăm în mandatul lui Mititelu,
