Actor la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, Rădulescu a jucat de toate, peste tot. În teatre de provincie, dar şi la Naţionalul bucureştean. A lucrat cu regizori de toate felurile şi a jucat în toate stilurile. Face teatru pentru că, altfel, nu ar şti ce să facă cu viaţa lui. Singurul moment în care poate să fugă de tot şi de toate este atunci când îşi interpretează rolurile Pe Dan Rădulescu, teatrul îl face să se simtă liber şi îi dă iluzia că are puterea maximă. Pentru Dan Rădulescu, teatrul este ca o călătorie, în care poate să aibă tot felul de experienţe de cunoaştere. „De pildă, pot să fiu îndrăgostit sau pot să mă bucur, indiferent dacă sunt trist în viaţa personală. De aceea fac teatru”, explică Dan.
La teatru, ai posibilitatea să trăieşti experienţele pe care nu ţi le permiţi în viaţa de zi cu zi. De fapt, teatrul îţi dă curajul să-ţi permiţi, dintr-o dată, să treci peste limitele tale şi îţi conferă certitudinea că poţi să îţi realizezi toate dorinţele şi toate visele. În plus, ştii că actorii joacă pentru tine un spectacol. Dan ne spune că, uneori, oamenii care vin la teatru îl întreabă: „Dar te-ai uitat la mine când ai zis replica aceea? Nu-i aşa, că te-ai uitat la mine?”. Ne spune că, în momentul acesta, munceşte foarte mult, iar cea mai mare parte din viaţa lui se reduce la teatru. Deocamdată, îi rămân nopţile, în care mai poate să se adune, sau momentele în care ajunge mai devreme la o repetiţie şi se mai plimbă, ca să se gândească şi la problemele personale.
Totuşi, când e pe scenă, în funcţie de cum joacă, îşi dă seama în ce moment al vieţii se află. Uneori, chiar dacă nu îşi dă seama că este obosit, joacă mai prost şi, atunci, realizează cât e de extenuat. Rolurile lui sunt, până la urmă, un indicator foarte exact despre momentul în care se află în viaţa personală. De exemplu, spectacolele în care joacă foarte rece sunt un
