Daniel Vighi Majuscule. Minuscule. Incursiuni literare, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2008, 368 p. Cunoscutul prozator şi universitar timişorean Daniel Vighi şi-a reunit publicistica, în 2008, într-un volum bric-à-brac, intitulat Majuscule. Minuscule. Incursiuni literare, apărut la Editura Universităţii de Vest din Timişoara. Meritul principal al cărţii este tocmai acela că pune la dispoziţia publicului – deşi nu s-ar putea spune că Editura Universităţii de Vest ar avea o bună difuzare (din fericire, volumul este disponibil şi pe Internet) – o serie de articole risipite, în timp, în paginile revistelor, în special în revista Orizont din Timişoara. Demersul întreprins de autor este, de bună seamă, recuperator şi de un interes situat în principal în planul istoriei literare: „Din raţiuni de istorie literară am socotit necesar să ordonez recenziile şi studiile de la începutul anilor optzeci, din vremea studenţiei literare, pînă astăzi“ („Cuvînt înainte“). Mărturisesc că tocmai aceste raţiuni de istorie literară m-au făcut să mă opresc asupra paginilor cărţii de faţă, care conţine articole din anii ’80 şi articole postdecembriste, adică articole „inhibate“, abstracte şi aluzive vs. nonşalante, atente la starea de fapt şi foarte directe. Evoluţia condeiului şi cea a atitudinii devin simptomatice: dacă în textele din prima categorie, cititorul de azi e curios să depisteze „şopîrlele“, scrierea pe sub rînduri, în cea de-a doua, interesul major rezidă în consideraţiile privitoare la postmodernismul optzecist şi în ceea ce Vighi numeşte „literatura locului“ sau „provincialismul exotic“. Scriitor din Banat – regiune istorică a României, supusă mai profund, prin vecinătate, influenţelor occidentale –, Daniel Vighi e mai în măsură să vorbească despre localism şi descentralizare culturală în România, ca şi – cu umor şi autoironie – despre un postmodernism avant