Zeci de copii ai căror părinţi muncesc peste hotare şi-au scris durerea pe hârtie, în poezie şi proză, în cadrul unui concurs organizat la Vaslui. „Cu tine adorm în gând/Mă trezesc, mă uit şi plâng/Unde eşti? Vino acasă!/Cu toţi, viaţa-i mai frumoasă!” Sursa: ReutersSursa: Reuters
1 /.
Aceasta este doar o strofă din poezia pe care Sergiu Beligan, elev în clasa a II-a C la Şcoala de Arte şi Meserii (SAM) din localitatea vasluiană Văleni, a scris-o cu gândul la mama sa, aflată la 1.736 de kilometri distanţă. Sergiu e unul dintre cei 350.000 de copii (cifră neoficială) ai căror părinţi au plecat să facă bani peste hotare. La 8 ani, băieţelul face parte, fără să vrea, din Generaţia „Singur acasă”.
Pe cât de simple sunt cele 12 versuri ale poeziei sale, intitulată „Banii”, pe atât de complicată e povestea copiilor rămaşi în ţară, în grija rudelor sau a cunoştinţelor. O poveste al cărei final fericit nu depinde de mărimea teancului de euro aduşi acasă şi care nu se rezolvă din vorbe.
Sinceritate de clasă primară
Sergiu este şi unul dintre zecile de elevi care au scris şi au desenat cu gândul la părinţii plecaţi, în cadrul concursului „Singur acasă”, organizat de SAM Văleni la începutul lunii iunie. Mistuiţi de dorul de mamă şi de tată - dor care nu se stinge cu hăinuţe scumpe sau cu jocuri felurite - micuţii au compus versuri şi proză, iar munca lor a fost adunată între coperţile cărţii „Singur acasă”.
„Nu există sinceritate mai mare decât cea cuprinsă în aceste creaţii! Şi oamenilor mari le e greu să inventeze când e vorba de exprimare prin artă, cu atât mai mult celor mici. Să compună, să deseneze îi ajută, fără îndoială, fie numai şi pentru simplul fapt că-şi recunosc astfel dorul. Dar cel mai mult bine le-ar face prezenţa mamei, a tatălui sau măcar a unuia dintre ei”, crede psihoterapeutul Cătălina Het
