Din pricina întîmplării, a proastei circulaţii a cărţii în România actuală, a lipsei de interes faţă de subiectele care nu sînt la modă sau a altor cauze, a trecut aproape necomentat – la vremea apariţiei sale – volumul de Scrisori şi documente inedite al lui Vasile Conta, publicat, cu cîţiva ani în urmă, de istoricul ieşean Florin Cîntec (Convorbiri literare, Iaşi, 2003). Excelent îngrijit şi elegant tipărit, micul op adună cu atenţie toate mărturiile epistolare rămase prin diverse fonduri arhivistice, de bibliotecă şi de familie, aducîndu-le la cunoştinţa cititorului iubitor de cultură română modernă şi a admiratorilor filozofului. „Faptul că, datorită unor teme controversate (atitudinile politice, discursul antievreiesc etc.), multe din aceste scrisori au fost clasate în fondul special al Bibliotecii Academiei, fiind inaccesibile publicului în ultima jumătate de secol, reprezintă un argument suplimentar de a le edita şi a le supune, în condiţii de maximă probitate istorică şi critică, dezbaterii publice“, îşi motivează editorul opţiunea în nota însoţitoare. Cum despre atitudinile antisemite ale lui Conta s-a vorbit de curînd în Raportul Comisiei Wiesel şi cum, pe de altă parte, dezbaterea sperată nu s-a concretizat încă, semnalez aici un ecou al atmosferei de la nivelul elitei intelectuale din Moldova postunionistă, aşa cum îl surprinde Vasile Conta. „Am auzit că [ministrul, n.m.] Chiţu nu voieşte să mă transfere la Bucureşti fiindcă, zice el, nu voieşte să priveze iubita lui Universitate din Iaşi de profesorul său cel mai bun (?). Aceasta se numeşte dorer la pilule ş= să îndulceşti pilula; n.m.ţ. În realitate, el nu mă transferă fiindcă nu i-am prezentat un act de naştere prin care să-i dovedesc că sînt născut în Valahia, deşi eu aş putea fi scuzat de o asemenea neglijenţă, pentru motivul că odată cu publicarea concursului nu s-a spus prin Monitor că can