1989, vara. Electrouzinproiect. Blocul IPA (Institutul de Proiectări pentru Automatizări), Bulevardul Kalinin nr. 18. Lângă Patinoarul Floreasca. De partea cealaltă a Lacului Floreasca şi a locurilor misterioase şi inaccesibile în care locuieşte familia Ceauşescu, o zonă interzisă, cu porţi ferecând câteva străzi. Străzi pe care, prin anii '74, inginerul proiectant Ion Corbu putea să circule. Acum nu. Porţi mari cu semnul interzis pe ele blochează accesul. Porţi prin care aleatoriu, probabil din raţiuni de securitate, ies maşinile cu "tovarăşul" sau "tovarăşa", ori cu amândoi.
O construcţie sub formă de lamă. Un fel de clădire gen ONU, în variantă dâmboviţeană, cu 10 niveluri. De câteva ori, în discuţii directe, persoane întâlnite întâmplător, la o bere, în tren, îi spuneau proiectantului, uşor conspirativ, că ultimele trei etaje ale acestui bloc au fost "rase". Ca să nu se mai vadă în locurile ce trebuiau să rămână ferite de privirile curioase ale românilor de rând... Aceşti oameni, "foarte bine informaţi", îl asigurau că, din raţiuni superioare, clădirea a fost scurtată. Când le-a spus că el lucrează la etajul al IX-lea al acestei clădiri l-au privit ca pe o irealitate. Este incredibil câte lucruri de necrezut pot crede oamenii.
Ion Corbu se opreşte din lucru şi priveşte prin fereastra murdară la exterior spre Lacul Floreasca. Este ora 9:00 dimineaţa. Încearcă să se relaxeze, dar nu se poate desprinde de proiectul la care lucrează: Fabrica de cinescoape color. Un proiect foarte important pentru România. Un proiect ambiţios şi deosebit de complex. Se analizează mai multe oferte şi oamenii au obosit în negocierile cu partenerii din Japonia, Olanda şi America. Dacă ei au obosit, partenerii sunt epuizaţi. Au trecut peste cinci ani de când au început negocierile. Care nu se mai finalizează. Zeci de variante. Proiectul se tot schimbă. Este
