Se spune că la stat e mai greu, dar că diploma este mai valoroasă. La privat, condiţiile sunt mai bune, profesorii mai îngăduitori, iar sesiunile - mai puţin stresante. Sursa: Codrin Prisecaru

Deşi învăţământul privat din România are o istorie de aproape 20 de ani, unele universităţi particulare nu au scăpat încă de eticheta “fabrici de diplome”: se intră fără examen, sesiunile se iau fără bătaie de cap, absenţele se tolerează mai uşor.

Pe de altă parte, condiţiile sunt mai bune decât la stat: clădiri noi, laboratoare dotate, săli de curs cu aer condiţionat, internet wireless, WC-uri curate. În ciuda îndoielilor care planează asupra învăţământului privat din România, există instituţii unde rigorile şi, implicit, nivelul de pregătire al absolvenţilor sunt similare celor de la stat. Chiar dacă la capitolul dotări instituţiile de stat şchioapătă, tradiţia face ca ele să fie asociate, cel puţin la nivel mental, cu seriozitatea şi încrederea, atrăgând astfel interesul tinerilor care vor să facă studii superioare.

Materialul didactic face diferenţa

În universităţile private, taxele studenţilor se regăsesc şi în investiţii şi dotări ale laboratoarelor, aspect extrem de relevant pentru specializările unde baza materială este esenţială.

Constantin este student în anul şase la facultatea de Stomatologie a unei universităţi private din Capitală şi spune că, spre deosebire de colegii de la stat, în laboratoarele lor nu a lipsit niciodată nimic.

“Aparatura este modernă, iar substanţele folosite sunt de foarte bună calitate. Am prieteni la stat care sunt nevoiţi să îşi cumpere materialele şi substanţele cu care trebuie să lucreze. Mai mult, trebuie să se roage de vecini sau rude să vină la cabinetul facultăţii pentru a le face diverse lucrări şi a putea astfel să înveţe. Eu nu a trebuit să fac aşa ceva nici