Evelyn Waugh Întoarcere la Brideshead Traducere şi note de Mihnea Gafiţa Editura Leda, Colecţia „Maeştrii Leda“, Bucureşti, 2009, 432 p. Combatant în cel de-al Doilea Război Mondial, căpitanul Charles Ryder se regăseşte, în 1943, în proximitatea reşedinţei Brideshead, o construcţie impunătoare, datînd din secolul al XVIII-lea, rechiziţionată acum de armată şi transformată în cartier general. Spre deosebire de restul companiei pe care o conduce, Ryder e deja familiarizat cu noul loc. În urmă cu 20 de ani, un tînăr student la Oxford venea pentru prima dată aici, într-o scurtă excursie, adus de noul său prieten, excentricul şi fermecătorul Sebastian Flyte. Tînărul, nimeni altul decît Ryder, nu bănuia la vremea aceea că va apuca ziua în care va putea intra ca soldat în acest palat de mici dimensiuni şi cu atît mai puţin că, la un moment dat, va fi la un pas de a-l locui ca proprietar. Mai întîi am văzut Brideshead Revisited, după care l-am citit. Am vrut să-l citesc pentru că filmul mă făcuse curios, aveam sentimentul că pelicula nu reuşise să surprindă adevărata profunzime a cărţii, deşi o indicase ca pe un fel de ambiţie imposibil de redat în imagini. Citind cartea, am rămas însă cu aceeaşi senzaţie avută şi la sfîrşitul ecranizării, şi anume că ceva important a rămas nespus sau că ar fi putut fi spus altfel. Brideshead... începe bine şi o ţine aşa toată „Cartea I“, care, trebuie menţionat, reprezintă două treimi din roman. Aici se ţes cele mai multe dintre firele intrigii, aici îl cunoaştem pe Charles Ryder şi sîntem martorii începutului lungii şi sinuoasei prietenii dintre el şi taratul Sebastian – mîndru posesor al ursuleţului de pluş Aloysius –, şi tot acum o întîlnim pe frumoasa Julia, pentru ca puţin mai încolo să rîdem de Rex Motrram, parvenitul sosit din Canada pentru a se căsători în Regat, şi să luăm trenul spre Veneţia pentru a face cunoştiinţă cu ma