Mi-a atras atentia de curand o carte din colectia FID a editurii Vremea, Trecute vieti de domni, de robi si de tovarasi, a lui Marcel Petrisor, unul din reperele anticomunismului si antitotalitarismului in societatea noastra post ‘89. La inceputul anilor ‘90 a infiintat publicatia Veghea, care aceasta si urmarea sa fie, veghe asupra tuturor ispitelor si derapajelor care ar fi putut caracteriza din acel moment incolo lumea romaneaca. Nu era acela orgoliu desart, ci asumarea unei misiuni. Veghea si-a incetat repede activitatea in vreme ce degringolada lumii noastre a sporit parca de la un an la altul. Crestinismul si credinta noastra au ajuns becalizate si vadimizate, oamenii de calitate se retrag intr-un fel de alveola a scepticismului socotind ca numai asa pot sa aiba bun simt. Intre biserica si intelectuali exista o falie din ce in e mai adanca, ceea ce, cred, in perioada intebelica nu s-a manifestat atat de jalnic. Il intalnesc deseori pe Marcel Petrisor, care anul viitor in zodia Berbecului va implini 80 de ani, in naosul bisericii cu hramul Sf. Arhidiacon stefan, mai cunoscuta sub denumirea de Cuibul cu barza, biserica despre care stim ca in urma cu 22 de ani, in 1987, a fost glisata de la amplasamentul initial si ascunsa in spatele unui bloc circular. Acolo este preot paroh Daniel Benga, unul din cei mai buni predicatori, daca nu cel mai bun, pe care-l avem in momentul de fata. Parintele este constient de viciile noastre si de aceea nu am cum sa uit cand, vazand imbulzeala iscata in biserica de duminica Rusaliilor, aceasta pentru procurarea frunzelor sfintite de nuc, nu s-a sfiit sa faca referire la "haosul ortodox", de care nu mai reusim sa ne lecuim.

Marcel Petrisor locuieste foarte aproape de biserica, este un om al bisericii in sensul in care un intelectual are datoria sa fie. A fost inchis multi ani, prima data in 1952, apoi eliberat, luat d