Cele mai multe privatizări din România s-au axat pe protecţia locurilor de muncă şi păstrarea obiectului de activitate, ignorându-se principiile economice. AVAS avertizează că multe societăţi privatizate s-ar putea întoarce la stat, întrucât strategia de vânzare a fost deficitară. Privatizările au fost o necesitate pentru România, întrucât statul român nu a ştiut să gestioneze sectorul economic, însă nici măcar strategiile de vânzare nu au fost coerente, este concluzia unei dezbateri organizate ieri de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), care a reunit preşedinţi ai instituţiei şi analişti economici.
„Marile privatizări au fost amânate până când societăţile au ajuns grenade gata să explodeze în mâinile statului“, a arătat Radu Sârbu, fost preşedinte al Fondului Proprietăţii de Stat. Acesta a exemplificat prin cazul Sidex Galaţi, care ajunsese la pierderi de un milion de dolari pe zi înainte de vânzare.
„Strategiile de privatizare au fost mai degrabă şmecherii, mai ales cele cu majorare de capital, unde statul nu primea niciun ban, cum a fost la Alro sau Asirom. Restructurarea a fost cea mai consacrată cale de a amâna privatizarea, iar marile privatizări s-au amânat din cauza corupţiei“, a mai spus Sârbu.
Presiuni din partea UE
„Semnalul politic a fost de cele mai multe ori prost. Investitorii străini au fost timoraţi de mineriade şi de negarantarea proprietăţii în Constituţie. Abia când s-a decis acceptarea noastră în NATO şi în UE au avut încredere“, a mai spus Sârbu.
Acestui context i s-au adăugat presiunile externe. Sârbu îşi aminteşte că state importante din UE au împins spre privatizare marile companii. România avea restanţe în negocierile de aderare, mai ales la capitolul justiţie, de aceea a acceptat contracte precum cel cu Bechtel sau cele privind fregatele.
