Spatiile publice sunt in primul rand loc de viata, de folosinta cotidiana, care trebuie sa raspunda nevoilor populatiei. Cererile sociale sunt din ce in ce mai urgente si orientate spre ameliorarea calitatii vietii. Ceilalti actori urbani implicati: profesionistii spatiului construit, administratia publica si investitorii, au si ei deziderate si grile proprii de cuantificare a starii unui spatiu public. Pentru a le pune in acord, este necesara o Carta a Calitatii Spatiilor Publice*, caree simultan un act de angajament asumat de mai multi actori urbani si un gaj pentru elaborarea unui proiect comun, iar punerea ei in aplicare raspunde nevoii de dialog dintre cetateni, autoritatile publice si profesionistii spatiului constuit. Carta, cu elemente specifice fiecarui oras, are rolul unui ghid al principiilor de amenajare, al modalitatilor de abordare si al valentelor identitare. Trebuie avuta in vedere si dimensiunea lor contemporana, prin luarea in considerare a nevoilor actuale ale utilizatorilor. Carta se justifica prin nevoia de recunoastere a unei culturi urbane a spatiilor publice. Elaborarea unei Carte a Calitatii Spatiilor Publice trebuie sa porneasca de la cateva postulate: Spatiile publice ale oraselor trebuie mai intai cunoscute si intelese, calificate si nu functionalizate. Un demers de amenajare trece prin cunoasterea spatiului public ce urmeaza a fi modificat: caracteristicile tehnice, datele privind utilizatorii si utilizarea, componentele arhitectural-urbanistice, elementele istorice si de mediu, ambianta si rolul lor la nivelul orasului. Intelegerea spatiului implica adaugarea la aceste informatii a dimensiunii psiho-sociale de percepere a spatiului, a elementelor de ancorare in cultura locala, a constrangerilor, particularitatilor, potentialitatilor. Existenta unei viziuni globale care se refera la reteaua spatiilor publice din oras, percepute in a