Promised Land

De la o vreme, începe să se contureze încă un filon al dansului contemporan autohton, altul decât cel care se desfăşoară în cadrul Centrului Naţional al Dansului Bucureşti, chiar dacă între cele două există unele punţi de legătură. După Teatrul Odeon şi Teatrul Nottara, scena Teatrului Foarte Mic s-a deschis şi ea dansului şi anume unor tineri creatori de dans contemporan, formaţi, în principal, în cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia Coregrafie. Arcadie Rusu, absolvent al UNATC Coregrafie, la clasa profesorului Sergiu Anghel şi masterand la Raluca Ianegic, a prezentat în această primăvară la Teatrul Foarte Mic spectacolul Promised Land, într-o concepţie şi coregrafie proprie, scenografia fiind semnată de Ioana Pashea, încă studentă, iar light design-ul de Alin Popa. Pe doi dintre interpreţii spectacolului, Istvan Teglas şi Attila Bordas, i-am mai urmărit în calitate de dansatori şi am şi scris despre ei în paginile acestei reviste, apreciindu-le în mod deosebit plastica corporală de o deosebită valoare. Dar toţi cei patru interpreţi, primilor doi deja amintiţi alăturându-li-se şi Ioana Marghidan şi Casandra Stelea, par a forma o familie artistică, împreună cu autorul spectacolului, fiecare fiind pe rând coregraf sau dansator sau actor în creaţiile celorlalţi. Celor patru artişti pomeniţi li s-a alăturat în Promised Land şi micuţa interpretă Elisabeta Mihai.

Arcadie Rusu a fost la rândul său dansator în spectacolul lui Attila Bordas, Nu-i nimic, mai înainte fiind membru al companiilor Orion Balet şi Gigi Căciuleanu Romanian Dance Company, dar şi actor de film în Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii, de Cătălin Mitulescu, iar înainte de Promised Land a semnat regia şi coregrafia a încă două spectacole: Mind Control (spectacol de diplomă premiat) şi Proces cu uşile închise. Tematica ult