- Diverse - nr. 324 / 26 Iunie, 2009 Desi timpul a trecut si valorile morale la care se raporteaza societatea s-au schimbat, fiinta umana a ramas aceeasi. Mai mult, si Dumnezeu a ramas acelasi: "Iisus Histos, ieri si azi si in veci, este acelasi" (Evrei 13,8). In zilele noastre, asistam din ce in ce mai mult la o ignorare totala a spiritualului, punandu-se accent tot mai mult pe trup si doar pe nevoile acestuia, uitand insa de suflet. Consider ca cea mai mare nevoie a unui om si mai ales a unui tanar este nevoia de comuniune, nevoia de a iubi si de a fi iubit. Tinerilor li se vorbeste deseori despre iubire in diverse locuri, insa, din pacate, iubirea nu le este prezentata la adevarata ei dimensiune. Spre exemplu, in scoli tinerii sunt invatati sa fie responsabili cand iubesc, dar de regula cei raspunzatori de aceasta forma de "educatie" inteleg prin responsabilitate simpla utilizare a unui mijloc de protectie in timpul actului sexual. Tinerilor nu li se arata si nu li se vorbeste despre dimensiunea spirituala a vietii intime, despre adevarata responsabilitate. Intrebarea serioasa la care ar trebui sa se gandeasca orice tanar este: "Pana unde trebuie sa mearga in relatia cu iubitul sau iubita? (prietenul sau prietena). Pana la o relatie trupeasca? Revistele afisate pe toate tarabele, filmele difuzate la ore tarzii, "educatorii" despre care vorbeam mai devreme il vor indemna pe tanar sa o faca, sa o faca cu cap, cum se spunea intr-o reclama. Este adevarat ca, fiind vorba de relatia dintre doi tineri, este foarte dificil sa precizezi pana unde iti poti permite sa mergi in acea relatie, mai ales ca sufletul tanarului este sensibil si, odata ranit, se reface greu. Pentru acest motiv cred ca raspunsul la intrebarea: "Pana unde ar trebui sa mearga iubirea dintre doi tineri?" este pana la casatorie, adica pana la primirea binecuvantarii lui Dumnezeu asupra iubirii l