A pus talpe în picioarele a mii de persoane, el însuşi nu a încălţat altceva decât încălţăminte confecţionată de mâinile lui şi spune că meseria de cizmar este frumoasă şi uşoară. Dacă nici meseria lui Achim Mărginean nu este indispensabilă societăţii, atunci nu mai ştiu care ar putea fi. El repară şi confecţionează încălţăminte, este, aşa cum îl numeşte nomenclatorul de meserii, cizmar tălpuitor. S-a apucat de tras pielea pe calapod şi de lipirea ei pe talpă în 1982 şi până în prezent, cu o pauză de aproxiamtiv zece ani, a "dat drumul pe străzi" la câteva zeci de mii de perechi de încălţăminte. "Fac, în medie, şapte perechi de papuci pe zi, dar se întâmplă des să fac mai multe", explică scurt omul.

Mama lui a fost cea care i-a ales meseria

Îşi aminteşte ca mai ieri momentul în care, în familie, s-a decis meseria şi soarta lui. "Terminasem zece clase, cum era atunci, şi la câteva săptămâni de intrarea în vacanţa de vară am intrat în Şcoala de Ucenici... pe 12 iulie. Părinţii mei au mers la o nuntă unde s-au întâlnit cu nişte prieteni de familie. Oamenii i-au spus mamei mele că l-au angajat pe feciorul lor la încălţăminte. Mama a venit acasă şi mi-a zis că o să merg la ucenici. Şi asta a fost. Atunci s-a ivit această ocazie, am făcut ucenicia un an de zile şi apoi am intrat în Cooperativa Meşteşugărească ", povesteşte Achim. Şi acolo a lucrat până la Revoluţie.

A fost şi gardian pentru o perioadă

A aflat că există viaţă şi după cizmărie şi timp de vreo zece ani a încercat şi alte meserii. "Am fost timp de un an de zile şi gardian public, am făcut Şcoala de Gardieni, tot la Blaj. Dar nu mi-a plăcut, de sărbători trebuia să fiu la muncă. Şi am plecat de acolo", declară cizmarul. A venit la Sibiu şi nici nu se gândea că o să lucreze tot într-o cizmărie. "Din fericire, când am venit la Sibiu, am găsit loc de muncă tot într-o