Prima zi dintr-o nouă săptămână. La cel mai înalt nivel al politicii, presa nu consemnează ceva deosebit. Nici o plenară, nici o şedinţă a vreunui "organ colegial" ori "vizită de lucru" în Bucureşti sau aiurea, nici o "ma­nifestare", nici măcar vreo "primire" la tovarăşul Nicolae Ceauşescu. "La vedere" şi mereu prezentă era doar propaganda. Lucruri interesante se petreceau la vecinii maghiari.

ÎN AŞTEPTARE

Calmul aparent al zilei de vară trebuie că va fi ascuns multe frământări în culisele puterii. Se anunţau zile agitate şi dense în evenimente. Pe tăcute şi pe nevăzute, funcţionarii de rang mai mare sau mai mic care compuneau "aparatul de lucru" al Comitetului Central făceau, probabil, ultimele retuşuri prin "materiale", situaţii, ta­be­le, scheme, planuri şi alte hârtii regăsibile astăzi cu bu­nă-ştiinţă în descompletata arhivă a Comitetului Central.

Peste nici 24 de ceasuri urma o Plenară a Comitetului Central al PCR, unde avea să se propună realegerea lui Cea­u­şes­cu în funcţia de secretar general al Partidului la Congresul al XIV-lea.

În primele zile din iulie, Ceauşescu urma să îi primească în calitate de gazdă pe liderii partidelor şi statelor comuniste din Europa de Est membre în Organizaţia Tratatului de la Var­şo­via. Avea să fie ultima întâlnire dintre Mihail Gorbaciov şi Nicolae Cea­u­şes­cu, pe terenul acestuia din urmă.

O ZI LINIŞTITĂ ÎN AGENDA LUI CEAUŞESCU

Pentru Nicolae Ceauşescu trebuie să fi fost o zi obişnuită. De la reşedinţa din Primăverii a ajuns "la birou", adi­că în sediul Comitetului Central din Pia­ţa Palatului, numită pe atunci a Re­pu­blicii. După metafora găsită cândva de un poet, în cazul Lui, cabinetul de lucru era însăşi ţara. Trecând peste hiperbolă, Ceauşescu avea biroul propriu-zis într-o încăpere mai mult sau mai puţin obişnuită din sediul CC. "Cabinetul 1", i s-a spus ace