Cînd a auzit că intră ruşii în ţară, Fănică a lăsat totul deoparte şi s-a dus să cumpere vin şi ţuică, înainte să crească preţurile. Nu mai stătea la petreceri şi lua vinul pe loc, fără să mai facă turneul degustărilor, ca înainte. Prietenul lui, Pisdosu, a lăsat preţul la jumătate, numai să-i ia Fănică tot vinul din cramă, ca să nu i-l bea ruşii gratis. Cîrciumarul s-a făcut că uită cum îl jupuise Pisdosu de bani. A încărcat două vagoane cu butoaie de vin, deşi nu ştia unde avea să pună tot vinul ăsta. Cu butoiaşele de ţuică s-a descurcat mai uşor. Le-a adus în patru căruţe mari, ardeleneşti, acoperite cu prelate pe care scria VAR NESTINS.

Virginia îi pregătise pe copii de întoarcerea la Braşov. Îî trimisese la Constanţa cu Ionică să le cumpere haine şi ce le mai trebuia pentru şcoală şi la internat. Mircică ar fi vrut tot costum de comandă de la Bucureşti. Nu îndrăznea să deschidă gura. Tanţi se lăsase încîntată de promisiunile chelnerului şi dacă ea nu zicea nimic, el ce să facă? Amîndoi se simţeau mai la largul lor cu Ionică decît cu tot mai posomorîtul lor tată care venea acasă doar ca să-şi schimbe hainele, cînd nu lipsea cîte o săptămînă întreagă. Virginia nu mai avea nici ea timp de ei. Se ducea cu Tudorică în braţe în restaurant şi cînd se întorcea, să-i schimbe scutecele, avea sînii atît de plini de lapte, încît pînă ajungea acasă, că doar nu era să-i dea să sugă de faţă cu chelnerii şi cu bucătăresele, sfîrcurile îi umezeau rochia atît de rău, că trebuia să îmbrace alta, înainte de a se duce înapoi la cîrciumă.

Fănică se întorsese în oraş în fruntea convoiului de căruţe. Descărcase butoiaşele de ţuică la el acasă. Vagoanele cu vin încă nu ajunseseră în Medgidia. Cîrciumarul, cu gîndul la paguba lui, se scapă de faţă cu omul Siguranţei şi zice că sub Antonescu nu s-ar fi întîmplat aşa ceva. Verzui-gălbior la faţă, turnător