Contactele numeroase şi variate pe care literatura română le-a întreţinut, de-a lungul timpului, cu literatura universală au constituit adesea obiectul unor laborioase cercetări şi exegeze, însă, în mod frecvent, acestea s-au concentrat fie la un singur moment, fie la un anumit aspect sau scriitor din diferite literaturi naţionale. Astăzi, criteriile moderne ale comparatismului literar asigură o nouă viziune asupra relaţiilor literaturii române cu literatura universală, urmărind, pe de o parte, să demonstreze continua comunicare a spiritualităţii româneşti cu spiritualitatea întregii umanităţi, şi, pe de altă parte, să releve contribuţia proprie, originală a creativităţii universale. Fără îndoială, cercetarea aprofundată a raporturilor literaturii române cu celelalte literaturi naţionale nu poate fi realizată în bune condiţii fără aportul unor instrumente de lucru de imperioasă necesitate, cum sunt bibliografiile. Răapunzând acestui deziderat de majoră însemnătate, Institutul de Istorie şi Teorie Literară "G. Călinescu" al Academiei Române a luat iniţiativa de a elabora o vastă bibliografie analitică a Relaţiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice. Primul volum a apărut în 1980, al doilea în 1982 şi al treilea în 1985. S-a impus de la început ca o lucrare de mari proporţii, fundamentală, care depăşeşte categoric rolul şi semnificaţia unei simple catalogări de opere şi autori, transformând erudiţia bibliografică într-un act de cultură cu rodnice consecinţe pentru cercetarea riguros ştiinţifică, pe solide baze documentare. De la început au fost adoptate clasificările zecimale internaţionale, ceea ce permite şi accesul specialiştilor străini interesaţi de circulaţia diferitelor literaturi naţionale în spaţiul cultural românesc.

Cele trei tomuri semnalate mai sus au explorat perioada 1859-1918. S-a pornit de la 1859, deoarece materi