Nu demult, filmul de la care avea sa porneasca totul in cinema-ul românesc nou, Moartea domnului Lazarescu, se inchidea, definitiv si decisiv, cu o binecunoscuta piesa din muzica autohtona, a carei superba si neasteptata plasare in acel context avea un efect de o expresivitate colosala. "Cum e oare, cum e oare/ Cum arata dragostea?" suna refrenul piesei, la capatul unui film in care indiferenta si obtuzitatea omorau incet, dar sigur, un om. In noul film al lui Corneliu Porumboiu (care a primit Premiul Juriului sectiunii Un Certain Regard si Premiul FIPRESCI – acordat de Federatia Internationala a Presei Cinematografice - la Cannes, anul acesta si - ex-aequo - Trofeul Transilvania la TIFF), personajul principal se intreaba neincetat cum e oare moralitatea, cum (mai) arata constiinta unui om intr-o lume care jura pe aproape orice valoare de schimb, dar mai niciodata pe constiinta. Nu doar ca nimeni nu se mai intreaba ce este aceea constiinta, nici macar ca definitie de dictionar (precum o face, intr-un crescendo al absurdului si presiunii psihice, personajul jucat de Vlad Ivanov in apoteotica scena de final), ci constiinta a devenit, probabil, un veritabil handicap in calea celor care vor "sa se descurce", "sa se capatuiasca", "sa se chiverniseasca", "sa iasa la liman", "sa iasa in fata", "sa se aranjeze" etc. Exista nenumarate expresii in limba româna care pot defini scurtatura imorala, iar Politist, adjectiv ridica, discret, dar staruitor, o problema morala profunda si esentiala pentru fiinta umana. Sigur ca, in felul sau subtil si cu un amuzament secret, presarat cu multa amaraciune, in fond, Corneliu Porumboiu deschide aceasta discutie cu aerul de joaca si de conventie narativa foarte familiara. La fel se petrecea, in fond, si cu A fost sau n-a fost?, unde, la capatul unor scene de un umor formidabil, de cea mai buna calitate, lucrurile se dovedeau, de fapt, p