Născută în Galbeni, „satul cu nume de aur”, băcăuanca şi-a depăşit condiţia şi a scris o carte de poveşti care i-a făcut pe critici să-i atribuie numele de „Ion Creangă cu fustă”

Maricica Sandu-Ciucurel a iubit foarte mult cartea, fiind unul dintre puţinii elevi care aşteptau cu nerăbdare să se deschidă porţile şcolii din satul natal, Galbeni, pentru a putea intra la ore. Cu toate acestea, din cauză că părinţii nu au mai putut-o susţine, a fost nevoită să renunţe la studii în clasa a VII-a. Apucase însă să se îndrăgostească iremediabil de literatură. Din acest motiv, deşi nu mai mergea la şcoală, Maricica a început „a cărăbăni” din bibliotecile satelor vecine dicţionare, enciclopedii şi foarte multe cărţi de literatură. „Am făcut facultatea pe prispa casei părinteşti”, spune băcăuanca.

„Am început să-mi scriu viaţa”

Maricica s-a căsătorit la 18 ani, prematur după cum spune ea, şi vorbeşte despre acest moment ca despre o trecere bruscă de la copilărie la maturitate.

După zece ani de mariaj, resimţind acut lipsa inocenţei primilor ani de viaţă, femeia a început să scrie scurte poveşti, cu personaje inspirate de la oamenii care au marcat-o când era mică.

„Copilul din mine nu a murit, nici nu a îmbătrânit şi am simţit nevoia să-l transpun în cuvinte”, precizează Maricica Sandu-Ciucurel. A continuat să înşire snoave pe hârtie vreme de mai bine de 20 de ani şi a ajuns să adune o colecţie impresionantă. Fiica sa, Nela, a fost unul dintre motivele pentru care nu a abandonat condeiul. „Nu accepta niciodată să i se spună de două ori aceeaşi povestioară seara, înainte de culcare”, detaliază povestitoarea.

Aceeaşi Nela şi-a ajutat mama să-şi îndeplinească visul de-o viaţă: să-şi vadă poveştile publicate. Fata a contactat redacţia emisiunii „Surprize-Surprize”, iar Maricica a ajuns în studioul TVR1. Astfel, în 2001, a apărut cartea „Satul cu num