"Iertati-ma, dragii mei, ca traiesc!"
Vedeta de varf a muzicii usoare romanesti din anii '70-'80, coleg de glorie cu Dan Spataru, Angela Similea si ceilalti interpreti idolatrizati de un public exasperat pana la expiere de excesele ceausiste practicate in zona televiziunii si-a artei, de 16 ani, Cornel Constantiniu este atins de Parkinson, o boala teribila, care il tine departe de luminile scenei si, prin dificultatea de a vorbi, chiar si de prieteni. Acum 5 ani, in urma unui gest de solidaritate nationala, care a confirmat inca o data locul pe care il ocupa in sufletele romanilor, Cornel Constantiniu a reusit sa stranga banii necesari pentru o a doua operatie, ce i-a redat echilibrul. Si ca si cum boala n-ar fi fost o lovitura suficienta, popularul interpret si actor se confrunta cu o noua drama: doliul dupa fratele sau geaman, Mircea Constantiniu, decedat recent, in urma unui cancer cu evolutie galopanta
- Din 2004, cand starea sanatatii dvs. a fost in atentia opiniei publice romanesti, sunteti foarte rar de vazut. Ce mai faceti, domnule Constantiniu?
- Nu mai fac nimic. Sunt foarte daramat. Acum aproape doua luni, a murit fratele meu geaman, Mircea. S-a stins dupa un cancer care a aparut peste noapte si a evoluat galopant, in 5 luni de zile. Un frate geaman inseamna o legatura foarte speciala de iubire, pe care nu o poti explica. Noi eram capabili sa vorbim si fara cuvinte. Am ramas golit sufleteste de cand s-a dus. Era fiinta pe care o iubeam cel mai mult pe lume, omul de care ma simteam cel mai apropiat, in ciuda faptului ca locuia departe, in Africa de Sud, unde fugise de regimul comunist. Nu stiu, dar plecarea lui din tara mi-a marcat in mod hotarat viata. Si acum moartea lui...
- Cand l-ati vazut ultima oara?
- Pe 6 aprilie am serbat ziua de nastere impreuna, la el, in Africa de Sud. Ne-am luat ra
