În anii ’90, o ţară abia ieşită dintr-un comunism feroce era transformată de Michael Jackson, pentru câteva ore, în kilometrul 0 al lumii. Pentru români, Michael Jackson a însemnat recuplarea la restul lumii. Pentru ceilalţi, dovada că România există cu adevărat. Mai citeşte şi:

Vizita lui Michael în România, în topul ”extravaganţelor” Telecinco

„Michael Jackson nu există. Nu e un om, nu e un superstar, nu e un extraterestru venit dintr-o galaxie. Michael Jackson este o poveste. Fiecare epocă şi-a creat eroii, i-a modelat după chipul şi asemănarea ei. În acest sfârşit de mileniu, Făt-Frumos poartă un nume: Michael Jackson“.

Rândurile de mai sus, apărute în presa centrală a doua zi după primul concert al lui Michael Jackson în România, din 1 octombrie 1992, sintetizau o epocă.

Una a ieşirii abrupte din comunism, a nevoii de poveşti frumoase. În pieţele ambulante, printre blugi şi obiecte electrocasnice, apăruse primele casete. În România anului 1992 exista Michael Jackson şi restul muzicii.

Noţiunea de „proprietate intelectuală“ nu avea niciun sens. Albumul „Dangerous“ era vândut cu o foaie scoasă la imprimantă, pe post de copertă, şi numele pieselor înşirate într-un tabel stângaci.

„A dovedit cât de fals am trăit“

La revenirea din 1996, Michael a adus pe scenă un adevărat arsenal spaţial

În octombrie 1992, Michael Jackson nu ţinea un simplu spectacol, ci redefinea un spaţiu. Nu mai puţin de 61 de ţări erau conectate simultan, într-o transmisie televizată grandioasă, la ţipetele, isteria, lacrimile şi aplauzele de pe Stadionul Naţional. România exista din nou.

„A dovedit cât de fals am trăit, prefăcându-ne bucuroşi de minciuna unor surogate otrăvitoare”, scria presa în ziua de după concert.  Lacrimile admiratoarelor, suprinse de camerel