- Cultural - nr. 325 / 27 Iunie, 2009 ADRIAN PINTEA: "Teatrul este o iluzie" - Am auzit si opinia ca dvs., Adrian Pintea, ati avea structura de medic. Ce spuneti de asta? - Si eu cred. De fapt, visul meu a fost sa devin medic. Nu stiu de ce nu s-a intamplat asa, probabil ca nu trebuia sa se intample. Dar, de dorit mi-am dorit. - Ati dat la Medicina? - Nu, n-am ajuns, pentru ca lucrurile s-au precipitat foarte tare si m-am trezit, asa, brusc, intr-o lume pe care tarziu am invatat s-o iubesc. Foarte tarziu. Am refuzat-o multa vreme, pentru ca are si ea legile ei si nu poti trai intr-un mediu sau cu ceva sa nu iubesti. E imposibil. Dar, pana inveti sa iubesti, dureaza. Cred ca am gandire de medic si cred ca domeniile care m-ar fi preocupat foarte mult ar fi fost psihologia, neurologia, psihiatria, dar astea le intalnesc, pentru ca sunt preocupari pe care actorii le au cand isi construiesc personajele. Deci, undeva, foarte departe, exista un punct comun intre medici si artisti, pentru ca ceea ce fac artistii in final este tot un fel de terapeutica. Recuperare, asta mi-ar fi placut sa fac: recuperare dupa socuri emotionale, dupa traume. Adica, dupa ce omul cade (cum toti cadem) intr-o groapa, psihologic, dupa o mare durere sau o mare pierdere, sa-l scoti sa iasa din nou la lumina, sa-l inveti din nou cu viata. Pentru ca, crede-ma, Ioana, toti spectatorii care vin aici, cu exceptia criticilor care se fofileaza ingrozitor de repede (nu toti, dar majoritatea, sa-mi fie iertat, pentru ca se pierd in informatia despre teatru si uita emotia teatrului), sunt niste oameni, niste suflete care vor sa asculte o poveste. Pai, asta nu e tratament? Sa-l scoti pe om din mizeria de zi cu zi, care-l banalizeaza, si-l vulgarizeaza, si-l chinuie, si sa-l transporti in alta parte, in care, pentru un timp, isi poate exersa calitatile pe care, altfel, si le inabusa aproape cu buna st