Foarte bine plasată în cursa pentru calificarea la Campionatul Mondial din Italia, după succesele categorice obţinute în toamna lui ’88, 3-1 cu Bulgaria, la Sofia, şi 3-0 cu Grecia, la Bucureşti, reprezentativa României a susţinut în primăvara lui '89 alte două examene de foc.
Primul dintre acestea a fost meciul revanşă cu Grecia, de la Atena, programat într-o zi de miercuri, la 26 aprilie. O partidă pe care selecţionerul de atunci al "tricolorilor", Emeric Ienei, a avut ocazia să o pregătească în compania unor adversari de calibru, amicalul de gală de la Sibiu cu Italia, câştigat de ai noştri cu 1-0 prin golul înscris de Sabău, fiind cel mai bun exemplu în acest sens.
Înaintea disputei de pe Stadionul Olimpic, atât presa elenă, cât şi suporterii greci erau destul de sceptici în ceea ce priveşte şansele echipei lor. "În Piaţa Omonia, mai zgomotoasă ca oricând, amatorii de pariuri nu prea găsesc parteneri. Am auzit spunându-se că în raportul şanselor trebuie să se pornească de la cota 9-1, într-atât de bine este cotată echipa României.
Fără îndoială că «tricolorii» se bucură de o mare popularitate aici, la Atena. Se acreditează mereu ideea că o formaţie care cuprinde jucători de talia lui Hagi, Sabău şi Lăcătuş întruneşte condiţiile clasei continentale. În ziarul Athletiki Icho este un titlu deosebit de atrăgător: «România - o nouă forţă în fotbalul mondial!?»", relata trimisul ziarului Sportul la faţa locului în preziua meciului, marele Ioan Chirilă. "Va trebui să jucăm cu mult calm această partidă şi să eliminăm ideea că de ea depinde totul! Dacă vom proceda aşa, superioritatea echipei noastre, cunoscută de altfel, se va putea concretiza", declara Fane Iovan. "Vom câştiga cu 2-0", era de părere Sabău.
A doua zi, în infernul de pe «Olimpic», România nu a mai fost însă aceeaşi echipă din precedentele meciuri de c
