Una dintre stirile care au ridicat temperatura acestor zile caniculare a fost ca muntii de gunoi de la Glina au luat foc.
Nu mult, aproape un hectar din imensitatea arheologica de gunoaie de la periferia Bucurestiului, dar scuturandu-i de guler pe maniacii stirilor-bomba. Fumul gros al gunoaielor a sufocat o parte din cartierele sud-estice ale Bucurestiului, starnind panica reporterilor de televiziune, care au transmis reportaje faraonice cu marele incendiu in fundal. Populatia, mai degraba apatica, parca fraternizand cu gunoaiele, obisnuita cu fumurile politicii si poluarea, nu a mai bagat de seama catastrofa din groapa de gunoi. Incendiul a coincis cu anotimpul prafului ridicat ca un zid de pe santiere si al hartiilor rascolite de furtuna anuntata de meteorologi. Scenografia fiind spectaculoasa, stirea a facut audienta. Nimeni nu s-a bucurat ca, chiar daca primitiv si putin eficient, mai degraba simbolic, gunoiul capitalei a fost sterilizat si incinerat. Groapa de la Glina este cea mai mare si mai periculoasa bomba ecologica din sud-estul Europei. Orasul a avansat cu milioanele sale de locuitori, iar groapa a devenit un cartier al Capitalei. In groapa, ca in bolgiile dantesti, locuiesc oameni care traiesc din mareea de gunoaie a orasului. Recicleaza, ca niste pasari-sanitar, gunoaie din care-si construiesc pe marginea gropii casele, isi carpesc mobila sau vestimentatia si chiar isi aduna de un pranz. Prin firea lucrurilor, comuna Glina, plina de oameni gospodari, crescatori de legume si agricultori priceputi, a devenit o anexa a gropii de gunoi. Peste tot, in gospodariile oamenilor, pluteste nevazut spectrul descompus al gropii de gunoi, pe care toti primarii au promis ca o vor cauteriza, aducand instalatii pentru incinerarea gunoaielor. Nu se va intampla curand, pentru ca gropile de gunoi pun multora o paine pe masa. Mai ales celor care se ocupa cu sal
