"Va multumesc din toata inimioara mea, asa peticita cum e"
(Scrisoarea: "Avem senzatia ca traim un vis urat care nu se mai termina", F. AS nr. 834)
Stimata doamna Sanziana Pop,
Stimata redactie,
Numele meu este Ramona Stefania Elian, implinesc 6 ani peste cateva zile, pe 27 iunie 2009, si in urma cu aproape 10 luni, am fost diagnosticata cu leucemie limfoblastica cu celule B, o boala la auzul careia te cutremuri, caci in general este neiertatoare... Dupa o luna si jumatate de tratament in "faimosul" spital Fundeni, medicii au ajuns la concluzia ca nu mai am sanse de supravietuire, decat cel mult 15%. Ba mai mult, din cauza conditiilor sanitare deplorabile, luasem si o ciuperca devastatoare, aspergillus, care imi diminua sansele la minimum.
In disperare de cauza, parintii mei au facut cazul public, prin cateva posturi de televiziune, articole in ziare si reviste, bloguri, mail-uri etc. cerand sprijinul oamenilor care ma puteau ajuta sa-mi salvez viata, intr-un alt spital, din strainatate. De altfel, pe site-ul meu, www.salveazaoviata.ro, am incercat sa fac un jurnal in care am scris aproape tot ce s-a intamplat cu mine, de cand am plecat la un spital din Spania. In urma apelurilor disperate, foarte multa lume a sarit sa ma ajute si am reusit, in doar doua saptamani, sa plec la spitalul Vall d'Hebron din Barcelona, unde ma aflu si in prezent si unde, dupa foarte multe tratamente impotriva ciupercii, chimioterapie si trei operatii pe cord deschis, ma aflu intr-o stare buna si am curajul sa privesc inainte. Sigur, lupta este inca lunga, dar macar pot sa-mi fac ceva planuri.
Un factor important in popularizarea cazului meu a fost, bineinteles, revista dvs. "Formula AS", drept pentru care tin sa va multumesc din toata inimioara mea, asa peticita cum e ea acum. In urma publicarii articolului, multa lume a aflat de nenorocirea ce s
