PĂRERI. Ziariştii de la „The Guardian” au scris, ieri, despre viaţa la care se întorc românii din Belfast: mizeră şi năruită. Sursa: EPA

După izbucnirea atacurilor rasiste faţă de românii stabiliţi în Belfast, presa Regatului nu s-a grăbit să-i numească „ţigani”.

La câteva zile după ce aceştia s-au întors smeriţi din Irlanda, „The Guardian” nu s-a sfiit să titreze: „Ţiganii abandonează visul irlandez”. Seria de reportaje, care expune, pe de-o parte, cum au văzut românii Occidentul şi, pe de alta, ce au găsit acasă după ce s-a ales praful de beţia îmbogăţirii, nu i-a iertat deloc pe cei care au venit „să rupă de la gura” străinilor.

În cuvinte grele, „The Guardian” scrie care este diferenţa între a visa frumos la bani fără muncă, şi de a trăi, de azi pe mâine, într-un sătuc în care locuiesc 100 de suflete de ţigani: „Seduşi de basmele în care eroii se îmbogăţesc rapid şi uşor, mulţi bărbaţi şi-au plătit drumul spre Belfast după ce şi-au vândut calul din curte, pe care-l foloseau pentru transport şi la munca din câmp. Aceşti oameni, care îşi vindeau copiii pentru banii de subzistenţă, au plătit pentru o cursă de cinci ore cu autobuzul până la Budapesta şi de acolo au zburat spre Dublin”, scrie cotidianul englez.

Sărăcie, teamă şi ostilitate

Goniţi din calea spre civilizare, o sută de români s-au întors săptămâna aceasta din Belfast, pe banii guvernului irlandez. Doar 14 dintre ei au ales să-şi primească umilinţele în continuare, într-o lume în care lui Hitler i-ar şade bine ca erou naţional.

„Sărăcie, teamă şi ostilitate” sunt cuvintele presei britanice pentru primul pas al românilor înapoi acasă. Personajul în jurul căruia au fost ţesute toate descrierile pesimiste ale unui trai într-o ţară europeană este Augustin Rostas, abia întors din teroare: „A lucrat ca paznic la o grădiniţă, unde câşti