Oricît m-aş strădui, nu reuşesc să refac mental traseul expoziţiei "Fragility of Being" (lucrări din colecţia Museum der Moderne, Salzburg) pe care am văzut-o cu exact două săptămîni în urmă la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (unde va rămîne deschisă pînă pe 16 august)! Să fie oare doar vina mea? Mă uit pe fotografiile fotografiilor din expoziţia "Fragility of Being", recitesc statement cu statement, o iau iar de la capăt. Evit textul, caut doar fotografia. Apoi invers. Mă las în voia memoriei afective, natural selectivă, şi-mi dau seama că, dacă expoziţia ca întreg, ca operă curatorială, rămîne neclară, am foarte clar în minte cîţiva artişti: Inge Morath, Seiichi Furuya, Valie Export şi "Acţionismul Vienez". În rest, impresii şi gînduri fragile, ce se sparg imediat ce încerc să le rostesc. Imagini frînte, ale izolării, ale singurătăţii, ale atît de puţinelor obiecte de care avem nevoie într-o viaţă, ale gesturilor umane împiedicate, stîngace, repetitive, ale strategiilor digitale care "corectează" imaginea reală.
O expoziţie despre fragilitatea existenţei " ea însăşi construită fragil. O expoziţie care îşi propune să devină un "eseu mediatic în 9 capitole", cu selecţia, de către Margit Zuckriegl, a creaţiilor fotografice şi video ale celor 33 de artişti din Colecţia de fotografie a Austriei, a cărei directoare este. Odată instalată, "Fragility of Being" îşi pierde coerenţa unui studiu. Cele nouă teme sînt mult prea vaste pentru un singur proiect expoziţional, numărul impresionant de artişti excedează, în cazul acesta, capacitatea de percepţie şi de retenţie. Tematicile abordate sînt gîndite ca staţii într-o "plimbare prin istoria artei moderne austriece", plimbare care, dacă vrem să respectăm cronologia, ar trebui să înceapă de la etaj, dintr-un colţ al spaţiului de la MNAC, or, spectatorul nu este ghidat în nici un fel! Drumul prin expoziţie devine
