Eposibil ca Michael Jackson să-şi fi petrecut ultimii ani din viaţă transformându-se într-o versiune şi mai ciudată a lui însuşi, însă dincolo de aceste lucruri a fost un cântăreţ ce a ajuns la această faimă nu datorită excentricităţii sau a unui noroc extraordinar. A devenit cunoscut în primul rând datorită talentului său original, ce a subjugat întreaga lume. Dincolo de defectele sale umane, Jackson ar putea fi considerat drept cel mai mare artist al epocii sale, succesiunea naturală a lui Frank Sinatra sau Elvis Presley.
Muzica soul a fost limbajul prin care s-a făcut cunoscut, iar muzica disco a fost vehiculul care a oferit energie carierei sale solo. Tânărul zvelt care dansa pe ritmurile de la „Billie Jean“ sau „Beat it“ sau pe baladele precum „She’s Out Of My Life“ pare să reprezinte echivalentul modern al mai multor limbaje, reprezentate deopotrivă de vodevil sau de cântecele sentimentale.
În primul şi în ultimul rând, Michael a fost un mare cântăreţ. Când „Jackson 5“ a erupt pe scena muzicală la începutul anilor ‘70, Michael părea abia ieşit din scutece, însă atunci când cânta „I Want You Back“, „ABC“ sau „The Love You Save“, reuşea să arate că cel care domină scena este chiar cel mai mic dintre fraţi.
În acea perioadă au venit la Londra pentru un turneu promoţional. Foarte puţini au fost la acel concert, printre care şi eu. Muzica soul nu era la modă, iar „Jackson 5“ erau văzuţi drept un act nuvelistic. Am stat lângă regretatul John Peel şi ne uitam cu amuzament unul la altul pe măsură ce grupul trecea prin toate transformările ce ţineau de coregrafia lor.
Aceasta era însă lumea care îi plăcea lui Michael. Iubea o lume strălucitoare şi plină de dive, precum Judy Garland sau Diana Ross. Totuşi, Michael a fost starul pop al erei lui Steven Spielberg sau George Lucas, a lui „ET“ şi a „Războiului Stelelor