Cînd vii dinspre Alba Iulia spre Zlatna, peisajele sînt impresionante. Odată intrat în oraş, senzaţiile devin contradictorii: clădiri şi biserici vechi, de pe vremea Mariei Teresa, pe de o parte; pe de alta, ruinele fostului combinat de cupru, care a poluat zona ani de zile (pînă în 2004, cînd a fost închis, dar efectele sale, mai ales asupra solului, pot fi încă resimţite). La fel de contradictorii sînt şi opiniile oamenilor de acolo, dintre care există destui preocupaţi de "salvarea" oraşului: sînt bucuroşi că s-a închis combinatul şi copiii lor trăiesc într-o atmosferă aproape normală; dar, în acelaşi timp, nu mai au locuri de muncă (rata şomajului, în 2004, era de 93%), majoritatea populaţiei lucrînd fie la Alba Iulia, fie în străinătate. Un grup de intelectuali locali, adunaţi la PAPI (punct de acces public la informaţie), îmi împărtăşesc istoriile lor despre oraş şi posibilele soluţii. Au cu toţii un atu comun: par cu adevărat devotaţi oraşului lor, cu bune şi rele...
O lecţie de istorie locală
Melania Forosigan, economistă, e o mare cunoscătoare şi iubitoare a istoriei oraşului. Vorbeşte cu sufletul la gură, să nu-i scape ceva: "O localitate foarte veche, de 2000 de ani, cu o atestare de la 1851. Ampeia sau Ampella, nume preluat de romani şi devenit Ampellum. Denumirea romană a fost Auraria minor.
Cucerirea Daciei de către romani ne-a adus într-o situaţie foarte favorabilă. Împăratul Traian a aşezat legiunea 13 Gemina la Alba Iulia. Nu întîmplător, ci pentru exploatarea aurului de aici. Zlatna a devenit centrul administraţiei miniere şi conducătorul acesteia, procurator aurariarum, a fost stabilit aici. Un alt procurator a fost Neptunaris, monumentul funerar al soţiei sale a fost găsit aici. Încă unul " Savianus " este cel căruia îi datorăm apeductul pe care l-au construit romanii. Se păstrează vestigii, dar nu la noi, ci la Alba, la Bud
