Despre Elveţia, fiecare cunoaşte câteva lucruri ce-i pot lăsa impresia că ştie cam tot ce e de ştiut. O mostră: "Ţara cantoanelor", referendumurile pe orice temă, păşunile cele mai grase, văcuţele cele mai fericite, St. Moritz, lacuri glaciare, ceasornicărie, ciocolată şi bănci. Mai nou, fără secret bancar. O călătorie de câteva zile are puterea de a confirma unele certitudini cu care pleci la drum, dar şi de a-ţi face surprize nebănuite.
Mi-a tăiat respiraţia pe şosele săpate în munte la înălţimi ameţitoare, când în dreapta vezi un gheţar, iar în stânga, o râpă adâncă. M-a făcut să mă foiesc de nerăbdare, descoperindu-mi micile tendinţe claustrofobe în tuneluri de kilometri întregi care străpung Alpii. M-a făcut să vreau să-mi strig bucuria gonind pe luciul unui lac, dar şi să îmi înghit un mormăit de frustrare de fiecare dată când vedeam câte un proiect, câte o realizare tehnică excepţională pe care ei, elveţienii, o prezintă cu naturaleţe.
M-a emoţionat Elveţia: frumoasă, deşteaptă şi devreme acasă. Frumoasă - pentru că peisajele nu mai necesită comentarii, fie că e vorba despre păşuni alpine, cascade, lacuri glaciare, sate cochete sau oraşe elegante.
Deşteaptă - pentru că aici prind viaţă în fiecare zi proiecte greu de imaginat într-o ţară cu fragmente de autostradă: centrală fotovoltaică la 3.545 metri altitudine, cea mai înaltă din lume (amplasată în vârful Masivului Jungfrau), avioane care vor face înconjurul lumii folosind doar energia solară, inclusiv noaptea (vezi www.solarimpulse.com) sau sedii de instituţii ale statului construite astfel încât să îşi autosusţină funcţionarea, folosind şi refolosind energia pe care o generează (vezi www.eawag.ch).
Devreme-acasă pentru că nici n-ar putea să întârzie, totul este organizat la secundă, inclusiv programul - să zicem! - unui grup de jurnalişti din Europa de Est invitaţi de Forum Est-Ves
